Cetatean Ortodox

Am creat acest blog deoarece nu imi place sa vad cum imi este atacata credinta

Atac intr-o “biserica” din Franta! Isis declara razboi “religiilor”! — July 27, 2016

Atac intr-o “biserica” din Franta! Isis declara razboi “religiilor”!

61822776.jpg
Este vorba de un tanar francez, de origine araba, in varsta de 19 ani, care a incercat in doua randuri sa plece in Siria, pentru a se alatura Statului Islamic. De altfel, jihadistii au revendicat ieri atacul. Politistii antitero au arestat si un tanar de 17 ani al carui frate s-a alaturat anul trecut gruparii.

UPDATE 12:00 Obiectivul Statului Islamic este de a “crea un razboi al religiilor”, denunta premierul francez Manuel Valls, dupa ce preotul Jacques Hamel a fost asasinat marti, in bisarica sa din Saint-Etienne-du-Rouvray (Seine-Maritime), de catre doi barbati care au actionat in numele organizatiei teroriste. “Ei ataca un simbol, un preot, o persoana in varsta. Vor sa atace o parte a identitatii tarii noastre. Insa intreaga Republica este atinsa”, a declarat premierul care a fost invitat marti seara la postul TF1. Trebuie sa facem bloc in fata celor care vor sa ne divizeze. Obiectivul (lor) este de a crea un razboi al religiilor, insa puterea noastra sta in diversitatea noastra”, a subliniat Valls. La fel ca presedintele François Hollande, premierul Manuel Valls a avertizat ca “acest razboi va fi lung si dificil”. In opinia premierului, “unitatea noastra va fi forta noastra si multumita acestui lucru vom castiga”. Insa Valls i-a indemnat pe francezi sa isi schimbe comportamentul. “Francezii trebuie sa inteleaga ca ne aflam in razboi. Nu va putea avea loc mereu fiecare manifestatie. Raportul securitatii s-a schimbat. Este necesar sa ne schimbam comportamentele,- ADICA SA MAI CEDEZE DIN DREPTURI? Control total? a spus el. La fel ca seful statului, seful Guvernului a respins, de asemenea, orice noua modificare a Constitutiei. “Avem in prezent instrumentele” cu care sa luptam impotriva terorismului, a subliniat Valls. “Noi nu vom inventa o noua lege odata cu fiecare atentat. Ceea ce conteaza este totodata perseverenta. Vrem, bineinteles, sa eradicam Daech (acronimul arab al Statului Islamic) in Siria si in Irak, dar purtam, de asemenea, un razboi inauntrul (tarii). Acest razboi intern va lua timp”, a apreciat seful Executivului francez.

UPDATE 11:00 Autoritatile franceze l-au identificat pe unul dintre jihadistii implicati in atacul din localitatea Rouen drept Adel Kermiche, un adolescent de 19 ani, care era eliberat pe cautiune si purta o bratara de securitate in momentul atacului.

UPDATE 8:30 Cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscopul Parisului, oficiaza, miercuri seara, la Cetedrala Notre-Dame de Paris, o slujba in memoria victimelor atacului de la Saint-Étienne-du-Rouvray, unde un preot a fost ucis intr-o biserica, potrivit site-ului catedralei, relateaza AFP. “Astazi (marti), tara noastra este lovita din nou de o crima terorista, comisa in biserica din Saint-Étienne-du-Rouvray. Comunitatea catolica intreaga este atinsa de acest act abominabil. Ea se uneste in rugaciune si reculegere“, a subliniat marti monseniorul Vingt-Trois intr-un mesaj difuzat pe site-ul Catedralei Notre-Dame de Paris.

O maicuta a reusit sa fuga din biserica in timpul luarii de ostatici si a povestit cum a asistat neputincioasa la atacul sangeros asupra preotului.

Sora Daniela: “Toata lumea plangea si le spunea: “Opriti-va, nu va dati seama ce faceti!”. Nu s-au oprit. L-a obligat sa se puna in genunchi. El a incercat sa se apere si in acel moment a inceput drama.”

Cei doi atacatori si-au filmat fapta, mai spune ea.

Sora Daniela: “S-au inregistrat! Au tinut ca un fel de slujba in jurul altarului in limba araba. A fost o oroare.

Sora Daniela a reusit sa opreasca un sofer care a alertat autoritatile.

Sora Daniela: “Eu am actionat in momentul in care l-au atacat pe Jacques. El era in genunchi, insa nu reusisera sa il puna la pamant. Am iesit repede. El era ocupat cu cutitul si nu m-a vazut iesind. Erau ocupati si nu m-au vazut iesind.”

Daca atentatul de la Nisa a oripilat mapamondul prin numarul urias al victimelor, cel de la Saint Etienne du Rouvray cutremura constiintele prin locul sfant unde a fost comis: intr-o biserica. A fost varsat sange nevinovat, in casa Domnului, spune Vaticanul socat de cele intamplate.

IN LEGATURA CU CATOLICII:

https://cetateanortodox.wordpress.com/2016/07/02/erezii-ale-catolicilor/

Doi indivizi, inarmati cu cutite si cu un pistol au dat navala marti in biserica Saint Etienne du Rouvray, din Normandia. Au luat ostatici pe preot, trei maicute si doi enoriasi. Parintele octagenar Jacques a fost omorat, iar o maicuta in varsta a suferit rani grave.

Francois Molins, procuror Paris: “Politistii au incercat sa intre cu forta in biserica, insa nu au reusit, intrucat trei ostatici fusesera pusi sa baricadeze usa. Putin mai tarziu, trei ostatici – doua maicute si un enorias – au iesit in biserica urmati indeaproape de cei doi teroristi. Unul dintre ei avea un pistol si s-a indreptat inspre politisti racnind “Allahu Akbar”.

In acel moment, politistii au deschis focul si i-au impuscat mortal.

Francois Molins, procuror Paris: Unul dintre cei doi atacatori a fost identificat cu ajutorul amprentelor ca fiind Adel Kermiche, nascut pe 25 martie, 1997 in Mont-Saint-Aignan.” SE PROMOVEAZA CONTROLUL ABSOLUT! CU CE II INCALZESTE PE OAMENI CA LAU PRINS DUPA CE A TERMINAT CU ATENTATUL? DACA NU AU STIUT DINAINTE CE VREA. SUNT DEGEABA FRATILOR , CONTROLUL ESTE PENTRU NOI.

Kermiche a incercat de doua ori anul trecut sa plece in Siria, pentru a se alatura gruparii Stat Islamic, folosind identitati false, insa a fost prins si arestat. A stat la inchisoare pana la mijlocul lui martie, dupa care a fost eliberat sub control judiciar, in arest la domiciliu, si trebuia sa poarte o bratara de monitorizare.(La oprit acea bratara sa nu isi poata continuoa atacul?!? Pentru ce sunt atatea camere , bratari sa il localizeze si tot degeaba, credeti voi ca cipul ii poate opri? Toate aceste sunt pentru noi , ca lor le convine sa mai scada din populatie)

Potrivit presei franceze, aceasta nu era activa in permanenta. Ii lasa o perioada de patru ore, intre 8 si jumatate dimineata si 12 si jumatate, in care nu era monitorizat. Atacul a avut loc intre orele 9 si 11 dimineata. (Uitati si scuza de ce nu a functionat acea bratara)

Iulian Chifu, expert in securitate: “Niciodata nu e prea tarziu. Trebuie studii foarte serioase ca sa vedem de ce se enclavizeaza, de ce avem in Franta peste 300 de zone in care nu patrunde politia si avem acolo toate tipurile de trafic, infractionaalitate, radicalizare si jihadism”.

Ce spunea Europa acum cativa ani?

https://saccsiv.wordpress.com/2015/10/27/pe-fata-refugiatii-vor-fi-integrati-in-romania-vor-primi-cnp-card-de-sanatate-acces-la-servicii-bancare-etc-distrugerea-europenilor-prin-guvernanti-si-societatea-civila-umpler/

TOATE ATENTATURILE SUNT PENTRU A NE SPERIA SI DE A ACCEPTA SINGURI CIPURILE DE ORICE FEL.

Am gasit un articol interesant dupa atemtatul din Franta:

http://m.activenews.ro/externe/Sondaj-Peste-jumatate-dintre-francezi-nu-apartin-niciunei-religii.-40-se-declara-ATEI-111360

Pai cum sa nu se declare oamenii atei daca tu ca” biserica” accepti lgbt la casatorii(adica homosexuali) , crezi in extratereștri si mai ales faci asemenea poze)

Pope Francis Luis Antonio Tagle
Filipino Cardinal Luis Antonio Tagle, left, shows Pope Francis how to give the popular hand sign for “I love you” at the Mall of Asia arena in Manila, Philippines, Friday, Jan. 16, 2015. Pope Francis is on a five-day apostolic visit in this predominantly Catholic nation in Asia. (AP Photo/Wally Santana) ORG XMIT: XWS211

Auzi la Asiatic: Acel inseamna “te iubesc”

Serios ?!? Dar papa oare chiar nu stia ce inseamna acel semn?

Ruby este alta marioneta a Satanistilor.Promoveaza Paganismul. — July 25, 2016

Ruby este alta marioneta a Satanistilor.Promoveaza Paganismul.

maxresdefault.jpg

Ruby sau Ana Claudia Grigore asa cum o cheama defapt a inceput sa promoveze paganismul la melodia Condimente.

Interesant este ca am dat sa aflu numele lui RUBY si imediat am gasit informatii cu biografie cu tot pe wikipedia, parca ar fi nush ce personaj istoric.

In fine aveti mai jos linkul:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruby_(c%C3%A2nt%C4%83rea%C8%9B%C4%83)

Din imaginea de mai sus vedem din start ca ea promoveaza “zeita” mortii Kali.

3

Am gasit o imagine mai imbracata cu acea “zeita” care defapt este alt demon. IMBRACATA TOATA IN AUR SI CU ARME IMPARTASIND LA TOTI “IUBIRE”

Versurile sunt foarte “grele”. Alta melodie despre “iubire”:

Noi doi suntem ca sarea si piperul
Ca soarele si luna, coloram cerul
Suntem ca piperul si sarea
Dar mai rar impreuna, ca muntele si marea

Noi doi, wasabi, oregano
La vita e bella, como se dice in italiano
Nu vreau sa ne certam, ca-mi dai foc ca tabasco
Si nu-mi repari inima nici daca-mi fac Casco

Dar suntem impreuna fara nici un stres
Condimente pentru o reteta de succes

Nu gasesti ca noi doi, plini de sentimente
Plini de pasiune, nici pe sapte continente
Am zis ca noi doi, doua condimente
Sarea si piperul de pe sapte continente

Doua condimente, doua condimente
De pe sapte continente, sapte continente

Tu esti picanta, gen cilli sau boia
Doar ca eu mananc mai light
Fii tu sosul meu de soia

Eu busuioc, tu menta
Relatia nu-i perfecta
Dar are o tenta

Paprika din India
Stii ca tu esti unica
Fina ca vanilia
Una la un miliard

O vad si oamenii mei
Cica astia doi se potrivesc
Nu stim altii ca ei

Dar suntem impreuna fara niciun stres
Condimente pentru o reteta de succes

Nu gasesti ca noi doi, plini de sentimente
Plini de pasiune, nici pe sapte continente
Am zis ca noi doi, doua condimente
Sarea si piperul de pe sapte continente

Doua condimente, doua condimente
De pe sapte continente, sapte continente

Vorbesti cu tine zile intregi
Vorbesti si noaptea
In viata nu te opresti
Pana nu iti gasesti jumatatea

Suntem doua condimente
Sincer, cred ca stii si tu
Fac retete dupa capul meu
Dar nici tu nu spui nu

Si seara stam acasa, clatite cu Nutella
O ardem clasic, ca Arsinel si Stela

Am zis ca noi doi, doua condimente
Sarea si piperul de pe sapte continente
Am zis ca noi doi, doua condimente
Sarea si piperul de pe sapte continente

Doua condimente, doua condimente
De pe sapte continente, sapte continente

Am zis ca noi doi
Am zis ca noi doi
Doua condimente, doua condimente
De pe sapte continente, sapte continente

Sau chinuit mult , ce sa zic e mare bataie de cap.

Ei asa fac melodiile. Nu le trebuie versuri. Oleaca de ritm cu multe semne sa induca subconstientul in eroare si pac + multe vedeta scotand “piese” una dupa alta cu semne de astea si bomba chimica asupra constiintei.

Imi amintesc versul lui Cedry2k:

Mi se părea că am flow liniar, timbru tâmpit
Pâna m-am dumirit că MC-ii ăştia n-au nimic
Majoritatea stau pe beat dar transmit
Mesaj atat de nociv că ar trebui sa fie delict
Nu, nu vorbesc de Brugner şi de Vexx
Ci de voi care vorbiţi numai de dume şi de s*x
Mai puneţi mâna pe nişte cărţi bune şi pe DEX
Chit că nu-s de interes şi vă lasă plini de stres

Nu am stat sa ma uit la videoclip, sunt sigur ca asa “frumusete” de videoclip nu putea sa se publice fara ca Ruby alias Ana Claudia Grigore sa isi prezinte trupul pervertind pe toti spectatorii care se uita. Asa ca m-am abtinut de la aceasta priveliste. Asa le intuneca mintile cu pacate grele ca omul sa pacatuiasca mereu crezand ca este bine.

Într-o carte scria: „Dacă știi că ai ochii frumoși, pleacă-i !” Deci dacă numai o privire ne poate ispiti, cu cât mai mult celelalte?… De cele mai multe ori, păcatul intră în om prin pofta ochilor, care mai apoi ajunge să stăpânească inima, mintea, voința iar dacă nu se înfrânează, se poate ajunge chiar la înfăptuire. Ochii văd, inima cere … așadar, ai grijă la gândurile tale, căci vor deveni cuvinte și ai grijă la cuvintele tale, căci devin acţiuni. Mai ușor e să previi, decât să combați.

 

Youtube cenzureaza tot si doar cele “alese” trec de cenzura — July 22, 2016

Youtube cenzureaza tot si doar cele “alese” trec de cenzura

Orice comentariu care este impotriva sistemului va fi cenzurat.

Adica nu va fi publicat ca si comentariu. Cum am constatat asta?

Am vrut sa pun niste comentarii la adresa Canalelor din Romania ale asa ziselor “vedete de showbiz” marionetele astea platite de elite.

Si uitativa cum apar:

Cu contul logat:

youtub.png

Uitativa la data:

Scrie ca a fost postata acum o ora. Si este vizibila pentru toata lumea!

Uitativa si la data postarii a userului anterior tot o luna . Comentariul lui este scurt si nu exprima nimic, deci nu are treaba cu sistemul si a fost publicat.

Acum uitativa la poza cu contul meu delogat pe acelasi video a lui Dorian Popa.

Untitled4.png

Vedeti cum ne inseala? Ne da impresia ca noi luptam cu sistemul sau ca putem posta tot ce vrem pe youtube. Asta se numeste Democratie la ei.

Youtube cenzureaza si de la alte canale!

Am incercat sa pun si pe canalul lui cedry2k si nu cred ca acel baiat nu mi-ar permite comentariul.

Si comentariile de 2 saptamani tot acolo apar ca fiind puse cand te loghezi pe cont.

Dar ele defapt nici nu se vad.

Uitati asa ne prosteste si ne dau doar ce vor ei sa vedem.

Untitled5Untitled6

 

Politia sustine aplicatia PokemonGO! Bisericile au pokemoni rari! — July 21, 2016

Politia sustine aplicatia PokemonGO! Bisericile au pokemoni rari!

FB_IMG_1469116810573

Au inebunit cu totii de cand cu aceasta aplicatie de tip gameplay pentru smartphone online.

Pana si politia incurajeaza condusul la volan cu jocul asta in mana adica telefon, dar oare este bine sa conduci cu telefonul in mana?

Si asta nu este tot… Au ajuns sa bage asa zisi pokemoni rari si in bisericile noastre ortodoxe. Acum ma intreb? Oare la sectari nu sunt deia rari sau macar ceva ? Ca sa umble turma sa intre prin biserici cu alt scop sa o faca in batjocura. Ca se strang multe oi si incep sa rada , jigneasca cum sunt invatati la tv.

Si de cand a ajuns si politia sa incurajeze , chiar sa sponsorizeze o prostie de joc?

Politia nu se gândeste ca poate sa ii fure hoții sa ii ademeneasca intr-un loc parasit si apoi sa ii rapeasca sau o crima ca orice este posibil cu acel joc.

Doar au fost cazuri chiar “fericite” din America prin care hotii le puneau pe aplicatie ca Pickachiu sau soarecele ala galben cu rosu in obraj ca nush cum se scrie dar nici nu am nevoie sa il retin. Se afla pe alee la o strada distanta. Si pac ii pradau hotii, de le luoa tot din casa.

Asta a fost un caz fericit!

Deci ce unealta mai frumoasa de a manipula oile exista?

Simplu scrie pe harta ca dragonul rosu este in cimitir. Hop si prostimea.

Uitati linkul:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=952655598179008&substory_index=0&id=561241820653723

 

Actrita Ioana Picoș-Făgădaru il contrazice pe ateul Remus Cernea — July 20, 2016
Canalul de desene Nickelodeon a permis aparitia unui desene in care se prezinta un cuplu de homosexuali —

Canalul de desene Nickelodeon a permis aparitia unui desene in care se prezinta un cuplu de homosexuali

loud-house-gay-couple

Video:

https://amp.twimg.com/v/6efcb760-90be-45be-a628-c20a0147e5fc

 

Sursa:

http://m.activenews.ro/externe/Unde-s-a-ajuns-Un-post-pentru-copii-prezent-si-in-Romania-difuzeaza-desene-animate-in-care-apare-un-cuplu-de-parinti-gay-135156

“Time to make history” (E momentul să facem istorie). Aceasta a fost replica din serialul de desene animate al Nickelodeon “The Loud House” care a precedat apariția, pentru prima dată, a unor părinți gay, într-o producție a canalului american pentru copii, notează Ozap.com și Variety.com, potrivitpaginademedia.ro.

Mai exact, în episodul 20 al acestui serial animat care înfățișează aventurile unui băiețel înconjurat de 10 surori, a apărut cel mai bun prieten al acestuia, care a venit pentru a se juca împreună. Prietenul personajului principal este adus de cei doi tați ai săi, care își lasă copilul să petreacă noaptea la amicul său, nu înainte de a-și lua mai multe măsuri de precauție.

A fost pentru prima dată când televiziunea americană pentru copii a introdus în programele sale o familie cu părinți homosexuali, dar n-a fost prima dată când această minoritate sexuală a fost reprezentată în animațiile sale. Anul trecut, serialul “The Legend of Korra” a prezentat o idilă între două personaje feminine ale producției de animație.

Nickelodeon este un post de televiziune pentru copii prezent și în rețelele de cablu din România.

Uitati cum le baga pacatul in subconstient copiilor nostri.

Ce urmeaza dupa homosexuali?Schimbarea constitutiei, pedofilie? —

Ce urmeaza dupa homosexuali?Schimbarea constitutiei, pedofilie?

646x404_2

În timp ce tot mai multe țări recunosc oficial căsătoriile între persoane de același sex, și în România, o țară cu o istorie și o cultură profund ortodoxe, încep să se clatine principiile de existență și viață de familie pe care ne-am axat până acum. Un cuplu format dintr-un constănțean şi un american a solicitat Curții Constituționale Române (CCR) recunoaşterea căsătoriei, oficiată în Belgia. Urmează ca miercuri, 20 iulie, CCR să se pronunțe atât asupra acestui caz, cât și asupra constituționalității demersului de inițiere a unui referendum de către 3 milioane de cetățeni români pentru modificarea Constituției în sensul de a interzice căsătoriile între persoane de același sex. Mai precis, Curtea Constituțională va da verdictul despre iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, ce solicită înlocuirea termenului „soţi“ cu formula „bărbat şi femeie“ în articolul 48 din Legea fundamentală, excluzând categoric legăturile dintre persoane de același sex.

Lumea așa cum o știam până acum se poate schimba radical. Tot mai multe țări, inclusiv în Europa, recunosc oficial căsătoriile între persoane de același sex. Nu doar căsătoriile gay sunt în discuție. Poate părea de necrezut, însă un american s-a căsătorit cu propriul smartphone, în Las Vegas. O altă căsătorie mai puțin obișnuită a avut loc în Columbia, unde un tânăr ecologist și-a luat ca partener de viață un… copac. Și mai inedită a fost alegerea unui coreean, care crede că dragostea vieții lui este o pernă, pe care a și luat-o de soție. O altă cerere ce în momentul de față poate părea absurdă în viitor ar putea deveni o normalitate – legalizarea pedofiliei. Folosind aceleași tactici ale activiștilor pentru drepturile homosexualilor, pedofilii au început să caute un statut similar, argumentând că atracția lor pentru copii nu este o orientare sexuală diferită de cea heterosexuală sau homosexuală. Și în România, o țară cu o istorie și o cultură profund ortodoxe, încep să fie atacate principiile de existență și viață de familie după care ne-am ghidat până acum. Un cuplu format dintr-un constănțean şi un american a solicitat Curții Constituționale Române (CCR) recunoaşterea căsătoriei, oficiată în Belgia. Cei doi – Adrian Coman (44 de ani) şi Clabourn Hamilton (44 de ani) – s-au căsătorit la Bruxelles în 2010 și, ulterior, au atacat în instanță faptul că o căsătorie între două persoane de același sex nu este recunoscută pe teritoriul României. Judecătoria Sectorului 5 a admis excepția de neconstituționalitate și au trimis-o către judecătorii constituționali.

MIERCURI, ZIUA DECISIVĂ

Urmează ca miercuri, 20 iulie, CCR să se pronunțe. În cazul în care va decide că articolul 277 este neconstituțional, practic toate căsătoriile de acest fel încheiate în străinătate între un român și o persoană de altă naționalitate ar trebui recunoscute în România. În aceeași zi, CCR urmează să se pronunțe și asupra constituționalității demersului de inițiere a unui referendum de către 3 milioane de cetățeni români pentru modificarea Constituției în sensul de a interzice căsătoriile între persoane de același sex. Mai precis, Curtea Constituțională va da verdictul despre iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, ce solicită înlocuirea termenului „soţi“ cu formula „bărbat şi femeie“ în articolul 48 din Legea fundamentală, excluzând categoric legăturile dintre persoane de același sex. Astfel, Constituția ar trebui să prevadă că doar o uniune între un bărbat și o femeie este recunoscută ca fiind căsătorie. ”Decizia Curții va fi favorabilă (caz în care Parlamentul urmează să se pronunțe pe proiectul de lege și în ce privește organizarea consultării populare) sau nefavorabilă, caz în care proiectul de revizuire va fi respins și va exista și un lanț de alte consecințe”, spun reprezentanții Coaliției pentru Familie. Potrivit lor, argumentul ar fi armonizarea Codului civil cu Constituția, deoarece în Codul Civil familia apare definită fără echivoc ca fiind formată dintr-un bărbat și o femeie.

Comentariu:

Dupa homosexuali ce urmeaza ?

Necrofilie, incest, zoofilie, pedofilie…

Va ajunge Romania ca in Canada unde este legala zoofilia? Sau ca Suedia unde este legal incestul si necrofilia? Tara ortodoxa va accepta aceste mari pacate?

Romania va fi mai rea ca Sodoma si Gomora?

Ce sunt cu toate deviatiile acestea sexuale care trebuie impuse in lege?

Daca unui om ii place sa ucida sau sa fure , pacatul acela trebuie sa fie impus in lege? Sa pacatuim toti…

Si mai rau este ca decizia se va luoa pe data de 20 iulie adica

https://saccsiv.wordpress.com/2011/07/19/20-iulie-sfantul-ilie-tesviteanul-proorocul-ce-va-reveni-pe-pamant-in-vremea-lui-antihrist/

Vor sa modifice constitutia sa bage legile astea scarboase.

Dar sa faci un loc de munca .. nu , sa il ajuti pe homosexual sa se indrepte nu , ca la se va chinui groaznic in muncile cele vesnice ale Iadului.

Sursa:

http://www.telegrafonline.ro/ccr-ia-decizii-capitale-privind-statutul-familiei-si-casatoria-gay

Doi bărbați vor sa le fie recunoscuta casatoria in Romania! Cuplu de homosexuali! — July 19, 2016

Doi bărbați vor sa le fie recunoscuta casatoria in Romania! Cuplu de homosexuali!

646x404

Sursa:

http://m.adevarul.ro/locale/constanta/exclusiv-procesul-putea-schimba-romania-doi-barbati-cer-recunoscuta-casatoria-1_578ba15a5ab6550cb8f15ec1/index.html

Un cuplu format dintr-un român şi un american a cerut CCR recunoaşterea căsătoriei sale, oficiată în Belgia. Demersul e fără precedent în ţara noastră şi se judecă în aceeaşi zi cu o cerere contrară, de modificare a articolului 48 din Constituţie prin care termenul „soţi“ să fie înlocuit cu formula „bărbat şi femeie“. Adevărul prezintă povestea lui Adrian Coman şi Clabourn Hamilton, soţii care vor ca mariajul lor să devină legal şi în România.

România se află în faţa unei premiere juridice. Românul Relu Adrian Coman (44 ani) a cerut Curţii Constituţionale (CCR) recunoaşterea căsătoriei sale cu americanul Robert Clabourn Hamilton (44 ani). Concret, instanţa se va pronunţa miercuri asupra constituţionalităţii articolului 277 alineatele (2) şi (4) din Codul civil, care prevede: „(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România“; „(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile“.

Audierile vor avea loc miercuri, 20 iulie, în aceeaşi zi în care CCR dă verdictul despre iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, ce solicită înlocuirea termenului „soţi“ cu formula „bărbat şi femeie“ în articolul 48 din Constituţie.

Cum a început totul

Demersul soţilor Relu Adrian Coman şi Robert Clabourn Hamilton a început în 2013, când Inspectoratul General pentru Imigrări le-a refuzat recunoaşterea căsătoriei pentru a-şi putea exercita dreptul la libertate de circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene. Din acel moment Adrian şi Clai au început lupta cu statul român, susţinuţi fiind de familie, de Asociaţia ACCEPT şi de Coaliţia anti-discriminare. Instanţele din România au avut nevoie de 3 ani pentru a hotărî cine e abilitat să judece cazul. Dosarul a ajuns pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, care a decis să trimită la CCR excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia ACCEPT privind articolul 277 alineatele 2 şi 4 din Codul Civil.

„Statul român, reprezentat de Inspectoratul General pentru Imigrări şi Ministerul Afacerilor Interne, refuză în baza prevederilor contestate din Codului Civil să recunoască efectele unui act de stare civilă belgian care stabileşte o relaţie de familie între două persoane de acelaşi sex. În ciuda acestei politici, Codul Civil stipulează că efectele relaţiei de familie, chiar şi în cazul soţilor de acelaşi sex, trebuie respectate în contextul exercitării dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene. Prevederile legale din Codul civil, vagi şi contradictorii, împiedică soţii Coman-Hamilton să îşi exercite dreptul la viaţă privată şi de familie în România. Acest drept este garantat de Constituţia României prin articolul 26 şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin articolul 8“, arată ACCEPT România.

Tatăl a aflat de la televizor

În anii 2000, Adrian Coman era primul director al ACCEPT România, organizaţia care promovează drepturile persoanelor LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender). În această postură a apărut la televizor. Aşa a aflat tatăl lui Adrian că fiul său este homosexual. L-a sunat după emisiune şi l-a întrebat: „Vreau să ştiu un singur lucru, dacă eşti fericit şi dacă iubeşti“. Acelaşi lucru voise şi mama lui Adrian să ştie, atunci când, cu mai mult timp în urmă, la vârsta de 16 ani, băiatul i se confesase.
În 2002, Adrian Coman a plecat în Statele Unite ale Americii prin Loteria Vizelor. ACCEPT-ul tocmai reuşise să obţină abrogarea celebrului articol 200 din Codul Penal, care incrimina penal relaţiile homosexuale. Mulţumit de ce realizase în România, Adrian a plecat în State să-şi încerce norocul. Pe Clai l-a cunoscut foarte repede, în acea vară, la New York. De atunci sunt de nedespărţit. S-au căsătorit în 2010, la Bruxelles, pe când Adrian lucra la Parlamentul European. Actualmente, Adrian lucrează pentru protecţia drepturilor LGBT la Fundaţia Arcus, iar Clai este designer grafic. Trăiesc la New York, dar pentru ei visul de a îmbătrâni împreună este legat de România. Totuşi, este o problemă: Robert Clabourn Hamilton nu are voie să stea aici mai mult de 3 luni în calitate de membru de familie, deoarece căsătoria sa cu un cetăţean român nu este recunoscută. „În România, relaţia noastră clădită de 14 ani nu există. Îmi doresc să mă întorc acasă, unde m-am născut şi am crescut. Vreau să pot să fac asta fără probleme alături de familia mea, de omul pe care îl iubesc“, explică Adrian.

ADRIAN COMAN: „NE-AM PROMIS CREDINŢĂ LA BINE ŞI LA GREU“

„Adevărul“: De ce aţi pornit această luptă?

Adrian Coman (44 ani): În instanţă ne luptăm ca soţul meu Clai să fie recunoscut ca membru de familie, pentru a putea obţine dreptul de rezidenţă în România. Noi ne-am căsătorit legal în Belgia, căsătoria noastră este recunoscută în Statele Unite, Clai fiind cetăţean american. În 2012 mi-am pus problema să mă întorc în România pentru a îmi găsi de lucru, împreună cu Clai. Însă certificatul nostru de căsătorie nu e recunoscut de statul român, nici măcar pentru a lua la cunoştiinţă că între mine şi Clai există o relaţie de familie, în virtutea căreia ar trebui să putem amândoi circula liber pe teritoriul Uniunii Europene şi să ne fim alături, la bine şi la greu, aşa cum ne-am jurat atunci ne-am oficializat relaţia. Acum, în State, sunt tratat ca orice om căsătorit – în relaţiile interumane, lumea ne percepe ca pe un cuplu căsătorit, Clai beneficiază de asigurarea mea medicală. Ne putem vizita în spital şi putem lua decizii unul pentru celălalt. Ne-am făcut testamente şi împuterniciri prin care să putem lua unul pentru altul decizii privind sănătatea şi situaţia financiară a celuilalt, beneficiez de asigurarea lui de viaţă şi el de a mea, de investiţiile pentru pensie. În România, e ca şi cum nici nu există relaţia noastră de 14 ani de zile. Tot ce am clădit nu e recunoscut. România ar trebui să fie o ţară în continuă deschidere şi progres, mai ales când spunem că avem valori europene. Aş vrea să trăiesc într-o lume deschisă, să mă pot bucura de oportunităţile de care se bucură orice cuplu căsătorit. Nu putem accepta să ne spună statul că, deşi suntem recunoscuţi ca familie aproape peste tot în spaţiul nord-atlantic, nu avem ce căuta aici. Sunt cetăţean român şi îmi doresc ca familia mea să fie recunoscută în România. Dacă îmi vizitez părinţii şi, Doamne fereşte, fac un accident de maşină, nu va fi recunoscut ca soţul meu la spital. Anul trecut, la New York am fost la urgenţă, iar Clai m-a însoţit, a fost cu mine când medicul mi-a comunicat concluziile şi tratamentul – deci a fost recunoscut ca partenerul meu de viaţă.

– Povestiţi-ne cum v-aţi căsătorit. Ce a însemnat pentru voi oficializarea relaţiei?

Am decis să ne căsătorim în Belgia, după 8 ani de relaţie stabilă, pe când lucram la Parlamentul European. Povestea noastră e un pic mai întortocheată. Eu am plecat din România în 2002, după ce am simţit că mi-am realizat misiunea profesională la ACCEPT si am câştigat la Loteria Vizelor. Tocmai ce fusese abrogat articolul 200. La New York l-am cunoscut pe Clai foarte repede şi ne-am dat seama că urma să ne petrecem restul vieţii împreună încă de la primele noaste întâlniri. După trei ani am decis să facem un pas mare şi să ne mutăm împreună. M-am temut că o să dispară misterul şi romanţa, însă relaţia noastră a fost întărită de stilul nostru de viaţă banal şi casnic. Ne place să ne bucurăm împreună de o cină gătită în casă, să ne plimbăm prin parc, să ne uităm la televizor, să citim. Atunci când am decis să ne mutăm împreună, amândoi eram încă studenţi. Eu, deşi am terminat Facultatea de Chimie-Fizică şi am fost profesor de liceu în Târgovişte, am fost interesat ulterior de ştiinţe politice şi drepturile omului. Soţul meu studia design grafic. În fine, viaţa nu e simplă nicăieri şi condiţiile financiare m-au împins către un job la Bruxelles. Acolo am lucrat la Parlamentul European. L-am lăsat pe Clai în urmă şi distanţa doar a confirmat faptul că dragostea noastră rezistă în timp şi că împreună putem depăşi orice greutăţi. Căsătoria a fost următorul pas în oficializarea relaţiei noastre. Atunci când iubeşti pe cineva şi vrei să îţi petreci toată viaţa lângă acel om, vrei ca toată lumea să ştie asta, nu e un secret cu care te ruşinezi. Cum mă aflam pentru prima dată într-o ţară unde căsătoria între doi bărbaţi era posibilă şi eram şi rezident, am fost fericiţi că în sfârşit ne putem oficia viaţa de familie. Am mers, ca orice alt cuplu care doreşte să îşi oficieze relaţia, la Primăria din Bruxelles. Acolo ne-am promis credinţă la bine şi la greu în faţa legii, la oficiul de stare civilă.

De ce este important pentru voi să obţineţi recunoaşterea statului român?

Când mi-a fost refuzată transcrierea certificatului de căsătorie de către Consulatul României din Bruxelles, am plecat umilit şi întristat. Îmi amintesc că funcţionarii au închis câteva minute ghişeul pentru a vorbi între ei. Am ieşit de la consulat cu o foaie prin care ziceau că nu îmi pot recunoaşte familia. Niciunui alt om din acea sală nu i s-ar fi răspuns la fel. Pentru propria mea ţară eram ultimul om, aşa cum persoanele gay erau considerate şi pe vremea comunismului, până la abrogarea articolului 200. Da, nu mai pot ajunge în închisoare pentru că iubesc un bărbat, dar nu sunt nicidecum tratat ca un cetăţean cu drepturi depline. Aş vrea măcar să pot intra cu Clai în ţară şi să ştiu că poate să stea lângă mine mai mult de trei luni. La acest moment, el nu poate veni în România ca soţ şi membru de familie, ci doar cu o simplă viză de turist. După trei luni trebuie să plece. Cum am putea locui vreodată aici în condiţiile astea?

– Cât de mult ar schimba lucrurile această recunoaştere oficială?

În primul rând, statul român ar zice, poate pentru prima dată, tare şi răspicat că persoanele lesbiene, gay, bisexuale şi transgender nu sunt cetăţeni de mâna a doua. Evident, simpla recunoaştere a parteneriatelor şi căsătoriile realizate în afara României nu schimbă greutăţile pe care persoanele LGBT de aici încă le înfruntă. Discriminarea la locul de muncă, în educaţie, sănătate, persistă. Dificultăţile cu care persoanele trans se confruntă când doresc să îşi schimbe actul de identitate, pentru a reflecta genul lor real, sunt enorme şi rezolvarea lor e urgentă. Însă această recunoaştere a relaţiei noastre de familie ar fi un mare pas înainte. Patru milioane de români trăiesc în afara graniţelor. Nu mă îndoiesc că o parte dintre aceştia trăiesc în familii bazate pe cupluri de acelaşi sex. O parte dintre ei au ales să plece din ţară tocmai din cauza homofobiei şi a faptului că mulţi ştiu că aici cu greu îşi pot clădi o viaţă de familie. Două femei care trăiesc împreună nu ar putea să îşi ia un credit comun, de exemplu, ca să îşi cumpere un apartament. Nu ar putea nici să-şi lase moştenire. Ca atare, cei care au plecat ar avea măcar siguranţa că rămâne ceva după ei, dacă aleg să se întoarcă măcar la bătrâneţe înapoi în ţară. Mentalitatea din România se schimbă, însă lent. Schimbarea depinde printre altele de vizibilitatea persoanelor LGBT. Dar asta e foarte greu într-o ţară în care 3 milioane de români au semnat o petiţie prin care cer ca familii cum este familia noastră să fie scoase în afara legii.

Aţi dori să vă stabiliţi în România?

Da, mă gândesc extrem de serios la asta. Chiar dacă mai avem ani până la pensie, mi-aş dori să mă pot întoarce aici. Dar nu o sa fac asta niciodată dacă trebuie să îmi las în urmă soţul. Aici am toată familia din partea mea, rudele, o bună parte din prieteni. Însă am speranţa că România o să rămână pe drumul european pe care s-a aşezat. Rusia, cu politicile ei homofobe, e din ce în ce mai influentă în regiune. Cred că toţi românii ar trebui să fie conştienţi de faptul că drumul european e unul bazat pe respectul faţă de drepturile tuturor oamenilor, indiferent dacă ei sunt gay, romi, cu dizabilităţi. Sunt un om simplu care cere doar să fie la fel de român, în ochii statului, ca toţi românii. Cred că iniţiativa de restrângere a familiei în Constituţie nu vine întâmplător într-un an electoral. Nu asta e o prioritate pentru România. Subiectul homosexualităţii e unul care trezeşte prejudecăţi şi nemulţumirea latentă din sufletul concetăţenilor noştri, şi mută atenţia de la probleme reale ale românilor care vor o viaţă decentă, o Românie bine guvernată, fără sărăcie, fără corupţie, cu acces la servicii decente de sănătate, de educaţie. Am văzut consecinţele unui referendum în Marea Britanie, de asemenea, rupt de realitate şi cu repercusiuni grele, neanticipate. Am văzut că mulţi oameni îşi regretă votul şi abia încep să înţeleagă consecinţele acţiunii lor. Ce sens are să ajungă românii în aceeaşi situaţie?

AVOCATA CUPLULUI COMAN-HAMILTON: „MIZĂM PE PRECEDENTUL CEDO“

Iustina Ionescu este avocată de drepturile omului şi membră a board-ului Asociaţiei ACCEPT. Ea reprezintă cuplul Coman-Hamilton în procesele cu Statul român.

„Adevărul“: Care vă sunt punctele forte pe care mizaţi pentru o soluţie favorabilă la Curtea Constituţională?

Iustina Ionescu: Punctul forte în cazul nostru constă în precedentele decise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazuri asemănătoare. CEDO a statuat că cuplurile de acelaşi sex care au încheiat forme legale de uniune în străinătate (de exemplu căsătorie, parteneriat) sau care sunt în uniuni de facto şi solicită reîntregirea familiei ar trebui să se bucure de protecţie ca familie, în mod nediscriminatoriu. Aceste decizii ale CEDO s-au referit în special la state unde contextul legislativ, similar celui românesc, nu asigura posibilitatea cuplurilor de acelaşi sex să îşi legitimeze relaţia printr-o formă de protecţie legală. Nici pe teritoriul României, familiile bazate pe cupluri de acelaşi sex nu se bucură de protecţie sau recunoaştere.

– Ce semnal ar da decizia CCR, oricare ar fi ea?

Avem încredere că decizia CCR nu va ignora precedentele CEDO în materie de recunoaştere a cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex, ca familii cu drepturi garantate de Constituţie. În condiţiile în care legile româneşti nu recunosc relaţia de familie a soţilor Coman-Hamilton, decizia CCR va fi un pas înainte în recunoaşterea familiilor diverse existente în România. Va fi un semnal că România continuă integrarea europeană, atât în privinţa statului de drept, cât şi a valorilor societăţii noastre.

CONFESIUNEA LUI ADRIAN COMAN

„Sunt căsătorit cu un bărbat. Sau nu?

Pe 20 iulie voi fi în faţa Curţii Constituţionale împreună cu soţul meu. Judecătorii vor decide cu privire la constituţionalitatea nerecunoaşterii căsătoriei noastre încheiate în străinătate. Tot pe 20 iulie judecătorii constituţionali vor decide şi dacă petiţia a trei milioane de concetăţeni va duce sau nu la un referendum privind redefinirea constituţională a familiei ca fiind bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

M-am născut în 1971. Mi-am dat seama că sunt gay la 16 ani. Nu era vorba de sex, de care am avut parte mult mai târziu, ci de ce simţeam, de cum îmi imaginam o legătură romantică. Dar singura referinţă cu privire la homosexualitate pe care am găsit-o la acea vreme a fost într-un dicţionar: o boală. Apoi în armată, unde m-a prins şi Revoluţia, am auzit cele mai multe referinţe negative privind homosexualitatea. A fi homosexual însemna practic că erai expus oprobiului public şi violenţei celor din jur.

Aşa că n-am vorbit cu nimeni despre asta până la 24 de ani – tocmai în perioada în care orice tânăr se auto-descoperă emoţional şi afectiv. Am încercat să reprim ce simţeam, inclusiv căutând relaţii cu femei. Unele m-au iubit, ceea ce m-a întristat, pentru că sentimentele n-ar fi putut fi niciodată reciproce.

Ca mulţi din generaţia mea, am fost botezat, deşi legătura cu biserica a fost puternic descurajată, mai ales la şcoală. Revoluţia a schimbat asta pentru noi toţi: am mers la biserici şi mănăstiri; am citit Biblia. Mi-am dorit un duhovnic, dar n-am întâlnit niciun preot cu care să pot vorbi. Când eram profesor, aveam un coleg preot care preda religia. Un om extraordinar, cu mult respect pentru oameni. N-am găsit însă curajul să îi vorbesc, pentru că tot ce auzeam în spaţiul public de la Biserica Ortodoxă îmi transmitea acelaşi mesaj: nu eram binevenit.

M-am confesat însă mamei mele, pentru că mă săturasem să o mint şi pentru că era nedrept faţă de omul care mi-a fost întotdeauna aproape. Mi-a spus că vrea să fiu fericit. Tatălui n-am îndrăznit să-i spun; a aflat ani mai târziu, când am apărut într-o emisiune TV, ca director al Asociaţiei ACCEPT. M-a sunat şi m-a întrebat: «aş vrea să ştiu un singur lucru, dacă eşti fericit şi dacă iubeşti». Am noroc de părinţi extraordinari.

Am plecat în Statele Unite în căutarea unui trai mai bun şi pentru a respira într-o lume cu mai puţine prejudecăţi, unde puteam să îmi întemeiez o familie. Foarte repede l-am cunoscut pe Clai. Suntem de 14 ani împreună. Am înţeles de la el ce înseamnă iubire şi sprijin necondiţionat într-o relaţie. Am învăţat să mă bucur de lucruri aparent mărunte, cum ar fi o cină acasă pe care o pregătim împreună. Vrem să îmbătrânim împreună.

Ne-am căsătorit în 2010 la Bruxelles, când lucram la Parlamentul European. Căsătoria a fost o eliberare, ceva ce nu îmi imaginasem nici în România articolului 200 din Codul Penal şi nici în America lui Bush. Devenisem în sfârşit un om obişnuit, egal în drepturi şi obligaţii cu alţi cetăţeni ai Belgiei şi ai Uniunii Europene.

Dar în 2012, când am devenit şomer la Bruxelles după finalizarea contractului la Parlament, am început să îmi caut de lucru cu disperare. Am aplicat la aproximativ 50 de anunţuri de angajare. Eram îngrijoraţi şi am început să ne gândim unde şi cum vom putea locui împreună. În Belgia şi Statele Unite ştiam că vom fi recunoscuţi ca o familie. În România, însă, nu era sigur. Am scris autorităţilor române, întrebând cum poate Clai obţine reşedinţa română pe bază Directivei UE privind libera circulaţie, care dă acest drept soţului unui cetăţean european care se mută dintr-un stat în altul. Răspunsul a fost o respingere totală a familiei noastre, din cauza prevederilor din Codul Civil care interzic recunoaşterea uniunilor civile încheiate în străinătate între persoane de acelaşi sex.

Aşa am ajuns să mă judec cu statul, în paralel şi fără legătură cu procesul prin care trei milioane de concetăţeni solicită modificarea Constituţiei pentru a nu recunoaşte familii ca a noastră. Încerc să îi înţeleg. Oamenii se tem de necunoscut, iar persoanele LGBT au o vizibilitate mică, deşi din ce în ce mai mulţi îşi asumă identitatea public, cu curaj. Aş vrea să revin în România pentru serviciu sau la pensie – însă nu singur, ci cu soţul meu. În alte locuri Clai e recunoscut ca soţul meu: când călătorim, când vorbim cu doctorii sau cu companiile de asigurări. Oare ce s-ar întâmpla la Bucureşti?

Discriminarea nu trebuie acceptată. Noi ne-am adresat justiţiei, garantul drepturilor noastre, în special când totul pare împotriva noastră. Am încredere că într-o zi membrii Parlamentului şi Guvernului României mă vor reprezenta şi pe mine; că vor vorbi public despre respectul tuturor oamenilor şi familiilor; că nu se vor teme de majoritatea românilor, ci îşi vor înţelege rolul de viziune şi acţiune politică pentru ca toţi să ne simţim acasă într-o Românie cu adevărat diversă. Am încredere că într-o zi voi fi binevenit în România împreună cu soţul meu. Vom face tot ce ne stă în putere, pentru noi, pentru comunitatea din care facem parte şi, nu în ultimul rând, pentru România.“

Adrian Coman a fost primul director executiv al Asociaţiei ACCEPT. În continuare lucrează pentru protecţia drepturilor LGBT la Fundaţia Arcus. Clai Hamilton e designer grafic. Adrian şi Clai locuiesc la New York.

CLAI HAMILTON: „IUBESC ROMÂNIA, A DEVENIT ŞI ŢARA MEA“

– Clai, cum te-ai îndrăgostit de Adrian?

L-am adorat din prima zi în care ne-am întâlnit, în Central Park. Am descoperit că iubim aceleaşi lucruri: gătitul, arta, moda, călătoriile. Rezultatul: 14 ani de căsătorie şi dragoste. Adrian mi-a spus de la început că este din România. Eram curios să aflu mai multe despre ţara lui. Nu ştiam decât că este ţara lui Dracula şi că se află în Europa. Adrian mi-a spus atâtea lucruri minunate despre ţara lui natală, ceea ce m-a atras şi mai mult. El găteşte o ciorbă de perişoare delicioasă, iar mama lui m-a învăţat reţeta tocăniţei de pui. Îmi place totul la el, la familia lui, la cultura românească.

– Când ai vizitat România pentru prima dată, cum ţi s-a părut?

Prima mea vizită a fost în 2007. Am fost acasă la Adrian, la Târgovişte, apoi la Moreni, la Sighişoara, la Sinaia şi la Bucureşti. România este o ţară atât de frumoasă, cu munţi superbi, castele şi o istorie vastă. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost prietenia românilor, care m-au întâmpinat cu multă căldură. Mi-amintesc că bunica lui Adrian, care a murit între timp, m-a ţinut de mână şi m-a învăţat cum să torn bere fără să fac spumă.

– Cum a decurs întâlnirea cu părinţii lui Adrian?

Minunat! Îi iubesc enorm pe socrii mei. M-au primit imediat în familie, cu inimile deschise şi dragoste. Pe Camelia am întâlnit-o în 2004, când ea a venit în State pentru prima oară, iar pe tata l-am cunoscut când am venit aici, la Sighişoara.

– Spune-ne dacă ai prieteni care nu sunt neapărat în acord cu comunitatea gay, dar care vă respectă, nu vă judecă şi vă tratează obişnuit.

Nu am prieteni care nu sunt prieteni ai comunităţii LGBT… Toţi prietenii mei mă iubesc şi mă acceptă pentru cine sunt. La fel şi pe Adrian. Un prieten adevărat nu te judecă, ci te sprijină şi rămâne de partea ta. Îmi place să cred că toţi prietenii mei heterosexuali ar spune la fel despre mine.

– Cum a fost afirmarea ca gay? Este mai uşor să faci asta în State?

Am crescut în Texas, care este un stat foarte conservator. Dar prietenii şi familia m-au susţinut mereu şi nu am avut niciodată dificultăţi în a mă exprima. Am fost un copil cu aptitudini artistice, uneori foarte flamboaiant. Niciodată nu am fost persecutat sau batjocorit. Nu, nu este mai uşor în State comparativ cu alt loc din lume, cu discriminare şi lipsă de toleranţă. Am fost norocos, poate? Sigur că în State este mai uşor pentru multe persoane LGBT, dar sunt sigur că încă sunt multe victime ale prejudecăţii şi urii.

– Ai un duhovnic? Ce religie eşti?

Sunt credincios şi am fost botezat creştineşte, baptist, la naştere. Ca mulţi creştini, mă rog şi am o bună relaţie cu Dumnezeu. Mă duc la biserică din când în când. Nu, nu am un duhovnic… Avem o prietenă foarte bună, Cheryl, care este reverend baptist şi de care sunt foarte apropiat şi cu care pot discuta despre Dumnezeu. Mergem la slujbele ei.

– De ce ar schimba lucrurile să fii recunoscut în România ca soţ al lui Adrian?

Adrian este soţul meu. Îl iubesc şi vreau ca toată lumea să ştie asta. Când iubeşti, simţi nevoia să exprimi asta. Şi, sincer, tot plănuim să venim în România, ca să fim mai aproape de familie, iar pentru asta trebuie ca mariajul nostru să fie recunoscut. Iubesc România, a devenit şi ţara mea, cu fiecare sătuc prin care am trecut şi am vorbit cu oamenii, care ne-au invitat să gustăm din bucatele lor. Îl admir pe Brâncuşi, iar ca grafic designer, mi-ar plăcea foarte mult să contribui cu calităţile mele la industria de advertising şi design din România. Şi mi-aş dori să trăiesc aici, pentru că Adrian este atât de legat de familia lui, de aceste locuri. Am luat în calcul şi costul vieţii aici, dar în principal sentimentul că eşti acasă, lângă familie, contează cel mai mult.

PĂRINŢII LUI ADRIAN, DESPRE CUM SĂ FACI FAŢĂ VEŞTII CĂ AI UN COPIL GAY

„Adevărul“: Cum aţi făcut faţă, de la început, ideii că aveţi un copil care nu vă va oferi o viaţă tradiţională?

Camelia Coman: Relaţia dintre mine şi fiul meu a fost una care s-a bazat pe încredere, adevăr şi prietenie. Adrian a crescut şi s-a maturizat în anii `80, când informaţii despre orientare sexuală nu erau disponibile, nu exista internet, nu avea cu cine să discute în afară de mine. Cred că i-a fost greu să îmi spună chiar şi mie că este gay, deşi întotdeauna i-am fost alături ca mamă. Când mi-a spus, am înţeles de ce câteodată era perceput ca un băiat timid sau introvertit. A trăit ani de zile cu frica şi apăsarea că nu va fi acceptat de cei din jur. Însă nu cred că s-a îndoit de faptul că eu şi tatăl lui voi fi alături de el în orice condiţii. Nu e vorba de puterea de a accepta felul de a fi al copilului tău, este ceea ce ai datoria să faci ca părinte. Trebuie să îţi deschizi sufletul şi mintea şi să încerci să îţi întelegi cu adevărat prin ce trece copitul tău, să îi fii prieten şi confident, să nu îl judeci. Să înţelegi că rolul tău e să îi oferi afecţiune şi să nu îi spui tu cum să îşi trăiască viaţa. Să îl creşti într-un mediu în care demnitatea, corectitudinea şi onestitatea sunt cele mai importante trăsături ale unui om.

Liviu Coman: Eu am aflat după ce Adrian s-a confesat mamei lui. Tot ce m-a interesat atunci a fost să ştiu e dacă este bine, dacă e fericit. Ca părinte ajungi să înţelegi ce este în sufletul copilului tău. Evident, este un proces prin care treci, mai ales în acele vremuri când informaţia lipsea. Chiar dacă la început mulţi oameni se canalizează pe sexualitate, ajungi să vezi ce este în sufletul fiului tău şi înţelegi că legătura dintre el şi partener este eminamente una spirituală, la fel ca în orice alt cuplu. Aşa că, din punctul meu de vedere, familia lui Adrian e una cât se poate de tradiţională. Este extrem de normal să vrei să îţi asumi o relaţie de viaţă şi să o legalizezi, să îţi juri că la bine şi la greu vei fi alături de omul de lângă tine. Iubirea e iubire, orientarea sexuală e un detaliu.

– Obişnuim să spunem: „Dacă al meu copil este fericit, atunci sunt şi eu“. Ce reacţii aţi avut de la cei din jur? Nu v-aţi temut de „gura lumii“?

Părinţii: Nu ne-au interesat niciodată reacţiile celor din jur. Adrian e fiul nostru şi gura lumii nu contează. Nu am discutat noi cu rudele şi prietenii despre faptul că Adrian este gay, pentru că fiecare persoană trebuie să aleagă când şi faţă de cine îşi deschide sufletul. Printre oamenii de vârsta noastră, care au în jur de 70 de ani, homosexualitatea e un subiect greu de abordat. Cei mai mulţi dintre ei nu au cunoscut vreodată o persoană gay, dar se simt cumva ameninţaţi de simpla idee. Însă, dacă ar ajunge să cunoască persoane din comunitate, şi-ar da cu singuranţă seama că şi ei sunt oameni ca toţi oamenii. Ba din contră, înfruntă şi mai multe greutăţi decât majoritatea în ţara asta.

– Cum v-au convins că sunt un cuplu care merită susţinut?

Liviu Coman: Nu ai cum să nu remarci afecţiunea şi grija pe care o au unul faţă de celălalt. Amândoi sunt doi bărbaţi responsabili, care singuri şi-au făcut drumul în viaţă. Sunt muncitori, şi-au construit o carieră, o familie, o viaţă împreună. Dragostea lor e durabilă şi stă la baza angajamentului lor. Ce ţi-ai putea dori mai mult pentru fiul tău, decât să ştii că e bine şi fericit, la casa lui? Asta vor toţi părinţii.

Camelia Coman: Pe mine mă impresionează cât de bine se potrivesc, cât de bine se completează. M-au convins de când i-am vizitat prima dată în America şi am văzut cât de bine trăiesc împreună, câtă grijă au unul de celălalt. Tot ce mi-aş dori, însă, e să ştiu că oricând îşi doresc, ar putea să vină acasă în România. Aş sta mult mai liniştită.

COMUNICATUL ACCEPT ROMÂNIA

ACCEPT România a transmis comunicatul de presă prin care relatează tot demersul întreprins pentru recunoaşterea căsătoriei soţilor Coman-Hamilton, pe care o clasifică drept „familia care există şi rezistă în ciuda abuzurilor statului român“.

Activiştii LGBT explică în detaliu cum s-a ajuns aici:

„Relu Adrian Coman şi soţul său, cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, au dat în judecată statul român în urma refuzului de a recunoaşte căsătoria lor oficiată în 2010 la Bruxelles. Autorităţile din România refuză, de asemenea, să recunoască relaţia de familie dintre soţi. În lipsa acestei recunoaşteri, soţii Coman-Hamilton nu se pot stabili acasă, în România, întrucât dreptul la rezidenţă se acordă exclusiv membrilor familiei. În momentul de faţă, Clai Hamilton nu poate locui legal în România pentru perioade mai lungi de 3 luni în calitate de membru de familie, deşi este căsătorit cu un cetăţean român. Deşi căsătoria lor este una legală, ea nu este recunoscută de autorităţile române. Dacă Adrian Coman s-ar fi căsătorit cu o femeie şi nu cu un bărbat, acest caz nu ar fi existat.

Asociaţia ACCEPT şi Coaliţia anti-discriminare sunt alături de cei doi soţi în încercarea lor de a-şi apăra dreptul la familie şi la liberă circulaţie. Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului, îi reprezintă în faţa instanţelor încă din 2013. Cazul soţilor Coman-Hamilton se află pe rolul Curţii Constituţionale a României (CCR), urmând ca instanţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii articolului 277 alineatele (2) şi (4) din Codul civil. Audierile vor avea loc miercuri, 20 iulie 2016, în aceeaşi zi în care CCR se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea iniţiativei Coaliţiei pentru Familie, care solicită redefinirea familiei ca instituţie civilă dintr-o perspectivă religioasă în Constituţia Romăniei.

Statul român, reprezentat de Inspectoratul General pentru Imigrări şi Ministerul Afacerilor Interne, refuză în baza prevederilor contestate din Codului Civil să recunoască efectele unui act de stare civilă belgian care stabileşte o relaţie de familie între două persoane de acelaşi sex. În ciuda acestei politici, Codul Civil stipulează că efectele relaţiei de familie, chiar şi în cazul soţilor de acelaşi sex, trebuie respectate în contextul exercitării dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.

Prevederile legale din Codul civil, vagi şi contradictorii, împiedică soţii Coman-Hamilton să îşi exercite dreptul la viaţă privată şi de familie în România. Acest drept este garantat de Constituţia României prin articolul 26 şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin articolul 8. «Jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în cauze asemănătoare împotriva Italiei şi Croaţiei că statele au obligaţia să recunoască juridic relaţiile de familie existente între persoane aflate în cupluri de acelaşi sex care fie au încheiat forme legale de uniune în străinătate – căsătorie sau parteneriat civil – fie se află în uniuni de facto. Această obligaţie este inevitabilă mai ales în contextul legislativ românesc de astăzi în care aceste cupluri nu-şi pot legitima relaţia prin nicio formă de protecţie legală pe teritoriul României. CCR este chemată să judece dacă aceste restricţii aplicate recunoaşterii familiilor bazate pe cupluri de acelaşi sex în Codul Civil sunt constituţionale şi conforme cu standardele de drepturile omului, standarde pe care România s-a angajat să le respecte», a declarat Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului.

Soţii Coman-Hamilton, Adrian şi Clai, doresc să se stabilească acasă, în România. În prezent, cei doi soţi suportă efectele discriminării şi homofobiei impuse de legile din România, deşi familia lor este recunoscută în Statele Unite şi în marea majoritate a statelor din Uniunea Europeană. Ei s-au cunoscut în vara anului 2002 la New York şi încă de atunci formează un cuplu.«Prima noastră întâlnire a fost în Central Park. L-am recunoscut pe Adrian când trecea strada şi n-am putut să nu observ cât de frumos şi demn era. După ce ne-am cunoscut, nu ne-am putut dezlipi unul de altul. Prima noastră întâlnire a durat ore întregi şi ne-a fost clar că urma să ne mai vedem», îşi aduce aminte Clai.

Înainte să se căsătorească, cei doi au format un cuplu stabil vreme de opt ani. „Abia după trei ani de relaţie în care am ajuns să ne cunoaştem foarte bine am decis să ne mutăm împreună. Mă temeam, evident, că rutina de a trăi împreună va reduce dimensiunea romantică a relaţiei. Însă de fapt am realizat că ne face plăcere această rutină, iar romanţa nu s-a încheiat. Relaţia noastră s-a schimbat în bine, am devenit şi mai apropiaţi când am împărţit un cămin. Prietenii au devenit comuni, ne-am cunoscut familiile, am fost în vacanţe alături de ei, ne-am dus la şcoală în acelaşi timp. Eu am făcut facultatea de ştiinţe politice şi un master în drepturile omului, iar el design grafic,” povesteşte Adrian.

În 2009 Adrian a fost nevoit să părăsească New York-ul singur, pentru a lucra la Parlamentul European. Şi Adrian, şi Clai, aveau credite de plătit pentru apartament şi facultate, într-un climat economic dificil în Statele Unite, în plină criză financiară. Relaţia la distanţa nu a fost uşoară, mai ales că amândoi munceau din greu ca să îşi facă o carieră şi să ajungă la un moment dat iar împreună. «În 2010, când l-am cerut pe Clai în căsătorie, eram deja departe de el de peste un an. Cât am stat la distanţă am înţeles că e partenerul meu de viată, la bine şi la greu. La acea vreme încă nu ne puteam căsători la New York şi am realizat că, fiind rezident belgian, trăiam pentru prima dată într-un cadru juridic care recunoştea relaţia noastră, prin căsătorie. El a fost foarte emoţionat, mi-a spus «da» pe loc, a fost foarte romantic, aşa prin Skype cum era. Iar patru luni mai târziu eram deja căsătoriţi la Bruxelles».

Însă în acei ani rata şomajului creştea în toată Europa şi în 2012 Adrian şi-a încheiat contractul la Parlamentul European. A început şă îşi caute de lucru în Belgia şi în Statele Unite, şi s-a gândit şi la România. S-ar fi întors acasă, la părinţi, rude şi prieteni. Îi era dor de ei, dor de ţară. Dar nu l-ar fi lăsat pe Clai în urmă. Ştia că membrii de familie ai cetăţenilor europeni au garantat dreptul la rezidenţă când se mută împreună în alt stat al Uniunii Europene. Adrian a mers la Consulatul României din Bruxelles pentru a transcrie certificatul de căsătorie, un document necesar pentru cererea de rezidenta în Romania pentru Clai. «Îmi amintesc că funcţionarii au închis câteva minute ghişeul pentru a vorbi între ei. Apoi mi-au comunicat că nu îmi pot transcrie certificatul de căsătorie. În acel moment am simţit doar umilinţă şi tristeţe – am ieşit de la consulat cu o foaie prin care ziceau că nu îmi pot recunoaşte familia. Niciunui alt om din acea sală nu i s-ar fi răspuns la fel. A fost primul moment când relaţionam cu statul român ca persoană căsătorită. Am înţeles că pentru România eu sunt necăsătorit, că nu contez. Am plecat de acolo foarte apăsat; m-a afectat foarte tare refuzul propriei mele ţări. Am luat spre casă tramvaiul şi am uitat să compostez biletul; am primit pentru asta o amendă.»

Din acel moment Adrian şi Clai au început lupta cu statul român, susţinuţi de părinţi, familie, dar şi de Asociaţia ACCEPT şi Coaliţia anti-discriminare. Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului, îi reprezintă din 2013, când au început la Inspectoratul General pentru Imigrări demersurile prin care au solicitat recunoaşterea relaţiei de familie dintre cei doi soţi în vederea exercitării dreptului la libertate de circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.

Instanţele din România au avut nevoie de 3 ani pentru a hotărî cine e abilitat să judece cazul. A ajuns pe rolul Judecătoriei Sectorului 5, care a decis să trimită la CCR excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia ACCEPT privind articolul 277 alineatele 2 şi 4 din Codul Civil. Aceste prevederi interzic recunoaşterea pe teritoriul României a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în străinătate, însă aparent fără ca această interdicţie să vizeze libertatea de circulaţie a cetăţenilor UE. În practică, autorităţile române nu recunosc statutul de membru de familie al unui soţ dintr-un cuplu de acelaşi sex, nici măcar când e vorba despre exercitarea liberei circulaţii ca cetăţean european, pentru reîntregirea familiei.

«În România, nu există relaţia noastră care dureaza de 14 ani de zile. Tot ce am clădit nu e recunoscut. Clai nu poate primi dreptul de a locui în România, cu toate că este soţul meu. Poate veni doar ca turist pentru că este cetăţean american sau în alte scopuri. La bătrâneţe îmi doresc să mă întorc acasă, unde m-am născut şi am crescut. Vreau să pot să fac asta fără probleme alături de familia mea, de omul pe care îl iubesc», încheie Adrian.

Articolul 277 din Codul Civil prevede:

Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.

Articolul 26 din Constituţia României:

Viaţa intimă, familială şi privată

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţapublică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora“.

 

Deci  vor sa ne schimbe termenul de familie acesti razvratiti!

George Becali il acuza pe Remus Cernea!! — July 18, 2016

George Becali il acuza pe Remus Cernea!!

Dl Becali il acuza pe Remus Cernea ca el nu vrea altceva decat sa ne distruga Romania prin legile lui pacatoase si invoaca asa zise drepturi “europene” ale omului.

Aceste drepturi care le invoaca Remus Cernea sunt defapt pacate grele in fata lui Dumnezeu.

Am sesizat la Dl Becali ca marturiseste si dreapta credinta in acea discutie adica ORTODOXIA.

De ce Ortodoxia?

Cautati articolele dupa blog.

Becali il acuza ca el nici macar nu este homosexual ca , Remus Cernea le vrea răul. Vrea ca acest popor sa se rupa de ortodoxia cea de 2000 de ani a României si sa îmbrățișeze scarboseniile oculte ale Europei.

Becali ii iubeste pe homosexuali! Si stiti de ce? El ii mustra pe acestia ca la judecata va fi vai si amar de acestia.

Si in plus el nu are nimic personal cu ei , numai ca de la ii accepta si pana la a fi lege este cale lunga. De la homosexuali se va ajunge la destrămarea familiei ca oricum nu mai are rost.

Sa ii lasi sa pacatuiasca inseamna ca le iubesti pacatul adica ii urasti ! Ca vrei sa ajunga in iad!

Si explica Remus Cernea ca nu a primit nu stiu ce aprobare pentru cartea scrisa de Becali.

E o prostie! Auzi prostii la omul ala o sa ajunga si sa muncesti in constructii îți trebuie facultate! Toate acestea sunt ca omul sa depinda in totalitate de sistem!

 

Sfantul Mare Mucenic Iacob Persul — July 12, 2016

Sfantul Mare Mucenic Iacob Persul

martyrio-agiou-Iakovou-Decani-1350

Sfântul Iacob s-a născut în cetatea persană Elapa (sau Vilat) din părinţi creştini, a fost crescut întru Sfânta Credinţă Creştină Ortodoxa si s-a căsătorit cu o femeie creştină.

Regele persan Yezdegherd l-a îndrăgit pe Iacob pentru aleasa lui ţinută, educaţia strălucită şi marile lui calităţi diplomatice şi personale şi l-a făcut curtean al palatului său.

S-a pus problema prigoanei adica cine nu este cu Persii sa fie executat.

Atunci el a fost chemat de imparat deoarece era dintre capetenii si ia spus:

Leapadate de Iisus Hristos ca sa iti mentii functia!

Atunci a luoat crucea , a aruncato jos si a calcato in picioare spunand ca nu mai crede in Hristos! Si ca de acum crede in Zeul focului al Persilor!

Dar avea o mama si o sotie crestina care ia-u trimis scrisoare si au spus:Iacob tu de azi inainte nu mai esti fiul meu si sotul meu au spus mama si sotia lui pentru ca te-ai lepadat de Hristos.

Intoarcete pacatosule , intoarcete si marturisestel pe Hristos ca sfarsesti in chinurile cele vesnice ale Iadului.

Intoarcete cat mai ai sufletul in corp,cat mai traiesti!

Iacob Persul si-a dat seama ca a facut o mare greseala.

S-a dus in fata regelui si a intregii curti regale si-a dat toate insemnele functiei lui jos lea calcat in picioare si sa lepadat de imparat si de credinta lui cea rea.

Atunci imparatul sa maniat pe el si a dat ordin sa il ia.

Si atunci a inceput sa taie pe rand cate o bucata din corp.

A inceput cu degetele de la maini.Atunci el a spus: Imi pare bine ca degetul asta este taiat pentru Dumnezeu cel Adevarat. I sa taiat al doilea deget atunci el a spus:Imi pare bine ca al 2lea  deget il marturiseste pe Iisus Hristos ca este Dumnezeu si om. I sa-u taiat 3 degete el a marturisit: Cred in Tatal , Fiul si Duhul Sfant! I s-au taiat 4 degete el a marturisit:

Cred in cei 4 evanghelisti!

5 degete si a fost taiat bucatica cu bucatica picior dupa picior, mana dupa mana pana a ajuns bustul si capul si la sfarsit i sa taiat si capul.

La fiecare mutilare, sfântul mulţumea cu lacrimi Domnului că îi primeşte pocăinţa lui, dăruindu-i astfel de mucenicească moarte. Din rănile lui ieşea bună mireasmă de chiparos. Astfel şi-a spălat acest minunat sfânt păcatul lepădării, înfăţişându-se cu sufletul înaintea Domnului Hristos Dumnezeu, întru Împărăţia Cerurilor. Sfântul Iacob Persul a luat mucenicia cam pe la anul 400.