Cetatean Ortodox

Am creat acest blog deoarece nu imi place sa vad cum imi este atacata credinta

Islamismul este religie satanica. Astia omoara pentru Satana! — August 29, 2016

Islamismul este religie satanica. Astia omoara pentru Satana!

Dati la minutul 16:20 si veti observa ca liderul lor vorbeste si in timpul acesta face semnul cu coarnele.

illuminati-signs-wax-anton-lavey-devils-horns.jpg

Ei omoara in numele lui Dumnezeu , cand Iisus Hristos ne imvata sa ne iubim aproapele si sa il aducem pe calea cea buna cu iubire.

Raul nu se infrange cu rau. Doar cu iubire poti infeange raul.

Dupa ce ca ii omoara , inainte ii chiunuie rau. Pedofilul de Mohhamed a fost inselat. Femeia este considerata inferioara barbatului. Raiul la islamisti se refera la virgine , bautura.

Ei si in “rai” pacatuiesc. Deci ce religie se poate numi asta , daca nu cea satanica?

Sfântul Ioan Damaschin despre islam:

Există, de asemenea, superstiția Ismaeliților care pînă în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atît Agareni cît și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și sarazini/saracini, care este derivat din Sarras kenoi, sau lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: “Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment pînă în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria erezie. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișînd o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa apoi a dat-o lor ca un obiect de venerație.

El spune că există un singur Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, care nu a fost nici creat, nici născut. [102] El spune că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, dar este o creatură și un servitor, și că El a fost născut, fără sămînță, de Maria sora lui Moise și a lui Aaron. [103] Pentru că, spune el, Cuvântul și Dumnezeu și Duhul au intrat în Maria și ea l-a născut pe Iisus, care a fost un profet și slujitor al lui Dumnezeu. Și el spune că evreii au vrut să-L răstignească pentru încălcarea legii, și că au confiscat umbra lui și răstignit-o. Dar Hristos Însuși nu a fost crucificat, spune el, nici nu a murit, pentru că Dumnezeu din iubire pentru El L-a luat cu Sine în cer. [104] Și el spune acest lucru, că atunci când Hristos S-a înălțat la cer Dumnezeu L-a întrebat: “O, Iisuse, ai zis:” Eu sunt Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu “?”. Și Iisus, spune el, a răspuns: “Fie-Ți milă de mine, Doamne. Tu știi că nu am spus acest lucru și că nu am dispreț să fiu servitorul tău. Dar oamenii păcătoși au scris că am făcut această declarație, și-au mințit despre mine și au căzut în eroare “Și Dumnezeu a răspuns și a zis:”Știu că n-ai spus acest cuvânt “[105] Există multe alte lucruri extraordinar de ridicole în această carte ,cu care se mândrește că a fost trimisă la el de Dumnezeu. Dar când întrebăm: “Și cine poate depune mărturie că Dumnezeu i-a dat aceasta carte lui? Și care dintre profeți a prezis că un astfel de profet se va ridica “-? ei se pierd și nu știu ce să răspundă. Și remarcăm că Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, cu Dumnezeu apărînd în fața tuturor oamenilor în nor și foc, și întuneric, și furtuna. Și noi spunem că toți profeții de la Moise încoace au prezis venirea lui Hristos și cum Hristos-Dumnezeu (și Fiul lui Dumnezeu întrupat) a fost să vină și să fie răstignit și să moară și apoi să învieze și cum El o să fie judecător al celor vii și al celor morți. Apoi când noi spunem: “Cum se face că această profet al vostru nu a venit în același fel, avînd alte mărturii despre el de la alți profeți anteriori lui? Și cum se face că Dumnezeu nu a făcut în fața voastră prezentarea acestui om și a carții la care vă referiți, așa cum a dat Legea lui Moise, în prezența oamenilor și a muntelui fumegînd, ca să aveți de asemenea certitudinea și siguranța legii din aceea carte ? “- ei răspund că Dumnezeu face ce vrea. “Acest lucru,” spunem, “noi îl știm, dar ne întrebăm cum a coborît cartea la profetul tău.” Apoi ei răspund că această carte a venit la el în timp ce el dormea. Apoi în glumă le spunem că, atâta timp cât el a primit cartea în somn și nu a simțit de fapt ce se intampla, populara zicala i se potrivește : Visele mă amețesc/mă învîrtesc/mă chinuiesc [106]

Când am întreba din nou: “Cum se face că atunci când poruncește în această carte a voastră să nu se facă nimic sau să se primească ceva fără de martori, voi nu-l întrebați :” În primul rând să ne arăți prin ce mărturii sau martori se arată că ești profet și că ai venit de la Dumnezeu și să ne arăți și care sînt Scripturile care mărturisesc despre tine ” – aceștia sunt rușinați și să rămîn tăcuți. [Apoi continuăm:] “Deși nu este posibil să te căsătorești cu o soție fără martori, sau să poți cumpara sau dobândi o proprietate; sau nu primiți vreun un măgar și nici nu puteți poseda orice animal de povară fără martori; și cu toate că posedați atât soții cît și bunuri sau măgari și așa mai departe prin intermediul martorilor, dar în ceea ce privește credința și scripturile voastre pe care le dețineți acestea sunt luate fără de martori. Pentru că cine va dat voua această credănță și învățătură nu are nici o garantie din nici o sursă, și nici nu există cineva cunoscut care să fi mărturisit despre el înainte de a veni. Dimpotrivă, el a primit cartea aceea în timp ce el dormea. ”

Mai mult, ei ne numesc Heteriști (Sfantul Ioan se refera aici la acuzatia de triteism sau politeism n.n.) sau Asociatori (mushrikun, asociator, un cuvant cu caracter peiorativ folosit de musulmani contra crestinilor vrand sa arate ca se asociaza un Dumnezeu unui alt Dumnezeu – n.n.), deoarece, spun ei, noi introducem un asociat al lui Dumnezeu declarînd ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Noi le spunem în replică: “Profeții și Scripturile ne-au spus acestea nouă și voi declarați constant că acceptați Profeții. Deci, dacă noi declarăm în mod eronat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, profeții sunt cei care ne-au învățat acest lucru și ne-au transmis acest lucru. Dar unii dintre ei spun că este o interpretare greșită a proorocirilor de catre noi, iar altii spun ca evreii ne urau și ne-au înșelat scriind în numele Profeților, ca astfel sa ratacim. Și din nou le spunem: “Atâta timp cît spuneți că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Duh, de ce ne acuzați că sîntem Heteriști? Pentru că cuvântul și duhul sunt nedespărțite de cel în care are își au în mod natural existența. Prin urmare dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în Dumnezeu, atunci este evident că și El este Dumnezeu. Dar dacă totuși El este în afara lui Dumnezeu atunci, în conformitate cu tine, Dumnezeu este fără cuvânt și fără duh. Prin urmare, prin evitarea introducerii unui asociat cu Dumnezeu voi l-ați mutilat pe Dumnezeu. Ar fi mult mai bine pentru tine să spui că El are un asociat decât să-L mutilezi, ca si cum ai avea de a face cu o piatră sau cu o bucată de lemn sau orice alt obiect neînsuflețit. Astfel, vorbești mincinos când ne numești Heteriști ; am putea replica numindu-vă Mutilatori ai lui Dumnezeu. ”

Ei ne acuză de asemenea că sîntem idolatri, pentru că noi venerăm crucea, pe care ei o detestă. Dar noi le răspundem: “? Atunci cum se face că voi înșivă vă frecați de o piatră la voi în Ka’ba [107] și o sărutați și o să îmbrățișați” Unii dintre ei spun că Avraam a avut relații cu Agar pe aceea piatră, iar alții spun că el și-a legat cămila de piatră, când a fost să-l sacrifice pe Isaac. Iar noi le răspundem: “Din moment ce Scriptura spune că muntele era împădurit și avea arbori din care Avraam să taie lemne pentru jertfă și l-a pus pe Isaac să care acele lemne, [108] iar apoi plecînd a lăsat în urmă măgarii cu doi tineri ca să-i păzească, de ce vorbiți numai prostii ? Căci acel loc nu este nici plin de copaci și nici nu există trecere pentru măgari. “Și ei sunt jenați dar încă susțin că piatra este a lui Avraam. Atunci le spunem: “Fie deci a lui Avraam așa cum spuneți voi și susțineți prostește. Dar dacă Avraam a avut relații cu o femeie pe ea sau a legat o cămilă la piatra aceea cum de nu vă este rușine să o sărutați, dar ne învinovățiți pe noi că ne închinăm crucii lui Hristos, prin care puterea demonilor și înșelăciunea diavolului a fost distrusă. “Această piatră despre care ei vorbesc este de fapt un cap al Afroditei la care odinioară se închinau și pe care au numit-o Khabar. Chiar și acum, în prezent, urmele de sculptură din piatră sunt vizibile observatorilor atenți.

Așa cum a fost povestit, acest Mohammed a scris multe cărți ridicole, iar fiecareia dintre ele i-a pus un titlu. De exemplu, există cartea „Despre femeie”, [109], în care el face clar prevederi legale pentru luarea a patru soții și, dacă este posibil, chiar și o mie de concubine – sau atît de multe cât poate fiecare întreține, pe lângă cele patru soții inițiale. De asemenea, el a făcut ca să fie legal ca să-ți poți lăsa nevasta oricînd s-ar putea dori, și cînd va dori o alta pentru a o lua de soție să se poată lua în același fel. Mohammed a avut un prieten pe nume Zeid. Acesta avea o soție foarte frumoasă, de care Mohammed s-a îndrăgostit. Odată, când ședeau împreună, Mohammed i-a spus: “Oh, apropo, Dumnezeu mi-a poruncit să-ți iau soția .” Celălalt a răspuns: “Tu ești un apostol. Fă cum ți-a spus Dumnezeu și ia pe soția mea “.Dar mai degrabă, pentru a spune povestea de la început, el a spus :” Dumnezeu mi-a dat porunca ca să o lași pe soția ta. Și el a lăsat-o . Apoi câteva zile mai târziu el a spus: “Acum Dumnezeu mi-a poruncit să ți-o iau “Apoi, după ce a luat-o și a comis adulter cu ea, a făcut această lege:” Lasă-l pe cel care își va lăsa nevasta. Și dacă, după ce a lăsat-o, el ar trebui să se întoarcă la ea, altul să se însoare cu ea. Pentru că nu este îngăduit ca să o ia dacă nu a fost căsătorită cu un altul . Mai mult, dacă un frate își va lăsa soția lui, fratele lui să se căsătorească cu ea, dacă el dorește. “[110] În aceeași carte el dă precepte precum aceasta:” Muncește pămîntul pe care ți l-a dat Dumnezeu și înfrumusețează-l. Și fă acest lucru într-o asemenea manieră “[111] – Nu repetăm aici toate lucrurile obscene pe care le-a zis și le-a făcut.

Apoi, este cartea Cămila lui Dumnezeu. [112] În această carte Mohammed spune că a existat o cămilă trimisa de Dumnezeu și că ea a baut un râu întreg și apoi nu a mai putut trece printre doi munți, pentru că nu mai încăpea printre ei. Erau oameni în acel loc, spune el, și ei beau apa într-o zi, iar cămila bea apa în ziua următoare. Mai mult, prin consumul de apa cămila furniza oamenilor hrană, pentru că ea le dădea lapte în loc de apa. Apoi, pentru că acești oameni erau răi, s-au ridicat, spune el, și-au ucis cămila. Cu toate acestea, ea avea un pui de cămilă care, spune el, atunci când cămila-mama a murit, puiul de cămilă a fost chemat de Dumnezeu la El. Apoi noi le spunem: “De unde a venit cămila asta? Și ei spun că a fost de la Dumnezeu. Atunci noi spunem: “A existat o altă cămilă care a fost împreună cu ea?” Și ei zic că: “Nu” .Atunci,” spunem noi, “cum a fost o născută? Pentru că vedem că această cămilă a voastră este fără tată și fără mamă și fără spiță de neam, și că cea care a născut a suferit rău. Nici nu este evident cine a crescut-o. Și, de asemenea, această mică cămilă a fost și luată. Deci, de ce profetul vostru, care ziceți că a vorbit cu Dumnezeu , nu află unde a fost cămila la păscut și cine i-a luat laptele muls ei ? Sau ea poate, la fel ca mama ei, s-a întâlnit cu oameni răi și a fost și ea omorîtă ? Ori poate ea a intrat în paradis deja, astfel încât să puteți avea acel râul de lapte de care vorbiți atît de prostește ? Pentru că spuneți că voi aveți trei râuri care curg în paradis – unul de apă, unul de vin și unul de lapte. Dacă cămila, înainte-mergătorul vostru, este în afara paradisului, este evident că ea s-a uscat de foame și sete, sau alții beneficiază de laptele ei – așa că profetul vostru doar se lauda că ar fi vorbit cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu i-a dezvăluit misterul cămilei. Dar dacă ea este în paradis și ea bea încă apă, voi vă veți usca în mijlocul paradisului din cauza lipsei de apă. Și dacă nu mai există apă, pentru că cămila va fi băut-o toată de sete ,atunci voi veți bea vin din râul de vin care curge prin paradis și apoi vă veți intoxica de atît de mult vin pur băut încît vă veți prăbuși inconștienți și veți adormi. Apoi, suferind de un cap greu după somnul provocat de starea de betie, veți rata plăcerile paradisului. Cum de nu și-a dat seama atunci profetul vostru ca acestea s-ar putea întîmpla cu voi în paradisul plăcerilor? El nu a avut nici o idee la ce vă va conduce această cămilă, iar voi nici măcar nu l-ați întrebat, când v-a povestit visele lui pe tema celor trei râuri. Noi vă asigurăm clar că această cămilă minunată a voastră v-a precedat sufletele voastre de măgari acolo unde voi ,de asemenea ,ca niște fiare sunteți destinați să mergeți. Și acolo este întunericul cel mai din afară și pedeapsă veșnică, focul cel nestins, viermi neadormiți și demonii infernului. ”
Și din nou, în cartea Vițelei-Junincii, [114] el spune alte lucruri stupide și ridicole, care, din cauza numărului lor mare, cred că trebuie să fi trecut așa . El a dat o lege ca ei să fie circumciși și femeile de asemenea, și le-a ordonat să nu țină Sabatul și nu să fie botezați.

Și, în timp ce le-a ordonat să mănânce unele din lucrurile interzise de lege de altele le-a ordonat să se abțină. El a interzis absolut consumul de vin.

Note de final

99. Cf. Gen. 16,8. Sozomen, de asemenea, spune că ei se trăgeau din Agar, dar s-au numit urmași ai lui Sara pentru a ascunde originea lor servilă și umilă (Istoria bisericească 6,38, PG 67.1412AB).
100.În arabă kabirun înseamnă “mare”, fie în mărime fie în demnitate. Herodot menționează cultul arab al “Aphroditei Cerești”, dar spune că arabii au numit-o Alilat (Herodot 1.131)
101. Acesta poate fi călugărul nestorian Bahira (George sau Serghie), care s-a întâlnit cu băiatul Mohammed la Bostra în Siria și a afirmat că recunoaște în el semnul unui profet.
102. Coran, Sura 112.103. Sura 19; 4.169.
104. Sura 4.156.
105. Sura 5.Il6tf.
106. Manuscrisele nu au zicala, dar Lequien sugereaza asta din Platon.
107. Ka’ba, denumită “Casa lui Dumnezeu”, se presupune că a fost construită de Avraam cu ajutorul lui Ismael. Ea ocupă locul cel mai sacru în Moscheea de la Mecca. Încorporată în perete, este piatra la care se face aici referire, celebra Piatră Neagră care este, evident, o relicvă a idolatriei pre-islamice arabe.
108. Gen. 22,6.
109. Coran, Sura 4.
110. Cf. Sura 2225ff.
111. Sura 2.223.
112. Nu se află în Coran.
113. Sura 5.114,115.
114. Sura 2.

Advertisements
Bravo Celor 2 Romani. Poporul nu a fost intrebat daca vor mega moschee in Romania. — August 23, 2016

Bravo Celor 2 Romani. Poporul nu a fost intrebat daca vor mega moschee in Romania.

moschee_protest_facebook_33256500.jpgPlângere împotriva lui Victor Ponta la DNA, în cazul moscheii din București

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Plangere+impotriva+lui+Victor+Ponta+la+DNA

Plângere împotriva lui Victor Ponta la DNA, în cazul moscheii din București

Petitie: 

“Nu vrem cote obligatorii de migranti in Romania si nu vrem mega-moschee in Bucuresti”

https://petitieonline.net/petitie/48114146

Tiganii fac legea cu pistolul.Politia se teme de tigani.Victimele primesc amenda si amenintari cu moartea.Politia:”Cine imi plateste benzina ca am venit pana aici?” — August 22, 2016

Tiganii fac legea cu pistolul.Politia se teme de tigani.Victimele primesc amenda si amenintari cu moartea.Politia:”Cine imi plateste benzina ca am venit pana aici?”

Filmarea de mai sus arata cum sunt loviti de catre tigani. Le-a distrus masina de 80.000 de euro si pentru asta au drept de viata si de moarte asupra victimelor.Politia e degeaba , ca ei sunt mai speriati decat victimele de tigani.

Cat tupeu au astia sa isi bata joc de Romani in propria tara?

Tiganu:”Eu sunt pocait asa ca nu te omor”

Auzi la el bunatate, iti lasa viata, vai si amar de cei care cred ca daca ai putere trb sa te porti asa cu cei slabi.

Or sa se chinuie vesnic daca nu se trezesc.

Astia nu cred in Dumnezeu , de ce ai respecta o asemenea fiinta?

Nam nimic cu tiganii cu frica de Dumnezeu, si orice alta rasa , ca si noi avem scursurile noastre,cu toti cei care nu cred in Dumnezeu si nu au frica de el cum sa ii respectam?

Mai jos aveti declaratiile victimelor:

Haideti sa refacem linia legionara.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2016/08/22/in-atentia-camarazilor-de-la-noua-dreapta-veniti-alaturi-de-mine-sa-refacem-linia-legionara-a-capitanului-codreanu-veniti-sa-urcam-impreuna-golgota-neamului-romanesc/

Cum au tăiat turcii pe Vodă Brâncoveanu şi pe feciorii lui — August 17, 2016

Cum au tăiat turcii pe Vodă Brâncoveanu şi pe feciorii lui

martiriul-sf-brancoveni

15 august 2014 – 300 de ani de la Moartea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei
Trei luni şi jumătate l-au chinuit Turcii, cu fel si chip de munci, pe Vodă Brâncoveanu; l-au strâns in cătuşe de fier, i-au făcut tăieturi la cap şi la mâini, l-au ars pe piept cu cleşte înroşit în foc şi când au văzut că nu mai pot scoate nimic de la el, au hotărât să-l omoare, mai ales că pârâşii din țară nu încetau să întetească pe Turci la acest lucru.
Era in ziua de Săntămăria Mare, 15 August. În tară credincioşii inăltau rugăciuni in bisericile Brâncoveanului pentru măntuirea ctitorului şi binefăcătorului lor, iar la Tarigrad, în temnită, Vodă Brâncoveanu şi cu toată casa lui rugau fierbinte, în genunchi, pe Maica Domnului să-i scape din chinuri şi urgie. Dar iată că portile grele ale temnitei se deschid şi mai multi slujitori turci le poruncesc să-i urmeze. Istoviti de chinuri şi de suferinte şi incărcati cu lanturi, cu capul descoperit, cu picioarele goale şi numai în cămăşi Vodă Brâncoveanu cu Doamna Maria, feciorii patru la număr, ginerii, nepotelul Constantin şi boerul Ianache Văcărescu, sunt duşi pe malul Bosforului, în fata unui chioşc împodobit. În acel chioşc, impăratul turcesc Sultan Ahmed şedea tolănit intr-un scaun scump, inconjurat de boerii săi, iar in fata lor sta un călău cu sabia scoasă. Când Brâncoveanu cu ai săi au ajuns acolo, împăratul îi zise: Ghiaur Brâncovene, eşti pedepsit la moarte cu toţi feciorii tăi; dar te iert, dacă spui unde e averea şi dacă te laşi de legea ta şi treci în legea turcească.
Când auziră aceste grozave vorbe, Doamna Maria şi cu copiii cei mici începură să plângă cu amar, dar Vodă Brâncoveanu răspunse cu hotărîre: Împărate, averea mea câtă a fost tu ai luat-o si alta, cum am mai spus, nu mai am. Iar de legea mea creştinească nu mă las; în ea m-am născut şi am trăit, în ea vreau să mor; pământul tării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi acum la bătrânete să mă inchin în geamiile voastre turceşti? Nu, împărate! Moşia mi-am apărat, credinta mi-am păzit, în credinta mea vreau să închid ochii, eu şi feciorii mei. Dumnezeu să plătească fiecăruia după faptele lui.
Apoi Vodă Brâncoveanu vorbi copiilor săi aşa: Fiilor, fiți cu curaj, am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământeasca. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate în fața Mântuitorului nostru lisus Hristos; să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru. Când auzi aceste vorbe, păgânul de împărat porunci să taie întăi băietii, ca să fie chinul tatălui lor şi mai mare. Intăi luară pe măndrul Constantin, feciorul cel mai mare şi îl urcară sus, pe scaunul de tăiere. Tănărul se închină de trei ori cu credintă şi puse liniştit capul pe tăietor.
Sabia călăului îi reteză gătul, iar Vodă Brăncoveanu zise: Doamne, fie voia ta! Apoi tăiară capetele lui Ştefan cel invătat şi cucernic şi lui Radu, acum mirele mortii şi nu al miresei sale care-i bocea intr-ascuns.
Când veni răndul lui Mateiaş, cel mai mic fecior, el începu să plângă şi să se ascundă la sânul mamei sale.  Atunci Brâncoveanu ii porunci să urmeze pe fratii săi şi copilul puse liniştit gătul supt sabia călăului. Patru feciori ca patru brazi tineri, fala lui Vodă Brâncoveanu şi nădejdea casei lui, zăceau acum in nesimtire la picioarele obiditului lor părinte.
Păgânii tăiară apoi capul lui Ianache Văcărescu, boerul de încredere şi vistierul lui Vodă. La urmă veni răndul lui Brâncoveanu. Liniştit şi hotărît Constantin Vodă Brâncoveanu se închină şi zise: Doamne, fie voia ta! şi puse gătul pe tăietor. Călăul dete cu sabia; gătul lui Vodă se frânse, dar nu se despică dintr-o lovitură din trupul chinuit. Şi atunci, o grozăvie, cum scârtâie fierăstrăul când taie lemne, aşa a hârjâit sabia călăului până ce capul nefericitului părinte sări in balta de sânge a copiilor săi.
Aşa se sfârşi casa lui Brâncoveanu, Domnul Românilor, cel bogat, credincios şi drept, în anul 1714, luna lui August în 15 zile, cănd Biserica noastră prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, tocmai în ziua când Brâncoveanu împlinea şaizeci de ani, iar Doamna lui Maria îşi prăznuia ziua numelui. Ca mucenicii cei vechi s-a sfârşit Brâncoveanu şi copiii săi şi ei sunt adevărati mucenici ai neamului nostru românesc. Apoi păgânii le înfipseră capetele în vârful sulitelor şi le purtară prin oraş, iar trupurile le târiră în fata palatului impărătesc şi le lăsară acolo, până seara, ca să le vadă lumea, iar a doua zi le aruncară in mare. Nişte credincioşi pescari le culeseră din mare şi le ingropară pe ascuns in mănăstirea din ostrovul Halchi, lângă Ţarigrad.
Mult chinuita Doamna Maria împreună cu nurorile şi cu singurul nepotel Constantin, scăpat de la moarte ca prin minune, fură închise intr-un oraş turcesc din Asia şi abia după doi ani putură să scape şi să vină in țară, după ce plătiră sume mari de bani.
Iar când a fost in anul 1720, Doamna Maria a adus în tară, pe ascuns, oasele lui Constantin Vodă Brâncoveanu, le-a îngropat cu cinste inbiserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, şi a pus deasupra mormântului candelă, ca să lumineze veşnic locul unde odihnesc oasele slăvitului Domn al Românilor, Constantin Vodă Brâncoveanu.
Iar noi să ne rugăm cu credintă Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos ca să-i dăruiască cununa cea neveştejită a muceniciei, pe care a gătit-o celor ce şi-au vărsat săngele pentru slava numelui Lui, căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în vecii vecilor, Amin.
Sursa:
Muncile cele Vesnice ale Iadului — August 12, 2016

Muncile cele Vesnice ale Iadului

DESPRE IAD
Vom vorbi câteva cuvinte despre iad. De-atâtea ori auziţi cuvântul iad în dumnezeiasca Evanghelie, în Sfânta Scriptură, în învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şi în tradiţia Bisericii Ortodoxe. Dar v-aţi pus vreodată întrebarea ce este iadul?
Ce este iadul? Să ştiţi că iadul este împărăţia morţii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii şi toţi care au mâniat pe Dumnezeu şi au făcut voile lor în această lume.
Iadul este împărăţia dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, aşternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice.
Dar ştiţi dumneavoastră câte feluri de munci are iadul? Nouă feluri de munci sunt în iad şi toate sunt veşnice şi foarte grele.
Prima muncă este întunericul, cum arată marele prooroc Isaia. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pământ. Întuneric pipăibil. Ai văzut în Egipt, în pământul Ghesem, că unde erau evreii, era lumină şi în tot Egiptul era întuneric?
Nimeni nu ştia pe unde să meargă. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dânsul. Întuneric pe lumea asta, dar celălalt întuneric îi veşnic.
Acolo este întuneric aşa de tare, încât îl poţi pipăi cu mâna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Mă voi coborî în pământul întunericului celui veşnic, care nu are lumină, dar nici tămăduire în veac.
De întunericul acela a amintit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa, când zice: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l pe el întru întunericul cel mai dinafară, arătând prin aceasta, cum zice şi dumnezeiescul părinte Efrem Sirul că este un întuneric greu.
Deci, cea dintâi muncă ce stăpâneşte iadul este întunericul acela negrăit şi neînchipuit.
A doua muncă, după întuneric, este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atâtea lacrimi se varsă în iad într-o singură zi, că, dacă s-ar aduna pe faţa pământului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord până la Polul Sud; are 18.500 km lăţime şi, la Insulele Mariane, are 11 km adâncime. Şi numai în iad, într-o singură zi, lacrimile care se varsă acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atâta plângere este în iad.
A treia muncă este putoarea cea rea. Dacă s-ar aduna toate putorile de pe faţa pământului la un loc n-ar face nici un miligram faţă de putoarea care este acolo. Ca să vă daţi seama ce putoare este în iad, am să vă spun o istorioară.
Doi fraţi de la o mamă s-au dus la mânăstire să se facă călugări. Şi unul s-a dus în mânăstire şi a avut răbdare multă, smerenie multă, ascultare fără cârtire şi a rămas în mânăstire până la moartea lui. Iar altul şi-a pierdut răbdarea şi a spus că se duce în lume înapoi la tată şi mamă. Fratele cel care a rămas în mânăstire îl sfătuia:
– Frate, nu te duce înapoi. Auzi ce spune Evanghelia: Nimeni, punând mâna pe plug, să nu mai privească înapoi. Deci, nu te duce, frate, în lume, pentru că mare primejdie este să laşi mânăstirea şi să te duci din nou în lume.
Iar el a zis:
– Nu, eu mă duc!
– Dar nu te temi de chinurile iadului?
– Nu cred, frate, că sunt chiar atât de grele muncile iadului, cum spune Sfânta Scriptură sau cum spun oamenii. Aşa s-a scris în cărţi ca să ne sperie.
Şi s-a dus acasă şi s-a căsătorit şi şi-a făcut de cap. Dar n-a trăit mult, decât trei ani, şi a murit. Auzind călugărul că fratele său, care s-a întors în lume, a murit, a început să se roage cu foc lui Dumnezeu, zicând: “Doamne, arată-mi să văd unde este fratele meu; în iad sau în rai!”
După o vreme destul de îndelungată, într-o noapte o umbră neagră a intrat în chilia lui. Şi când s-a uitat el bine la lumina lumânării, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plângând şi suspinând:
– Mă cunoşti? Eu sunt fratele tău.
Era negru ca un cărbune. Doar după glas l-a cunoscut. Şi atunci acesta, văzându-l într-o stare jalnică ca aceea, l-a întrebat:
– Frate, de unde vii?
– Din iad, că am lăsat mânăstirea şi m-am dus în lume şi mi-am făcut de cap; am murit în păcate şi m-am dus pentru păcatele mele în muncile iadului.
Şi atunci acesta a început să întrebe:
– Măi, frate, ştii ce-mi spuneai tu mie, că muncile iadului nu-s aşa de grele, ci s-au scris aşa numai să sperie lumea şi să înficoşeze pe oameni. Chiar aşa este de greu în iad?
– De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decât cum sunt scrise; şi de ar avea tot codrul limbă şi toată iarba pământului de ar vorbi, n-ar putea spune cât de greu este în iad!
Dar fratele se făcea că nu-l înţelege.
– Frate, oare voi putea să le încerc şi eu puţin, ca să mă încredinţez de adevăr?
– Nu poţi auzi răcnetele şi ţipetele şi vaietele din iad, că tot atunci mori.
– Dar, n-aş putea măcar să pipăi iadul?
– Nu poţi, că acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta şi tot atunci te-ai topi, fiind în trup material.
– Nu pot nici să văd?
– Nu poţi, că mori de frică, văzând priveliştea aceea groaznică şi urgia mâniei lui Dumnezeu din iad!
– Dar cum aş putea eu să încerc măcar cât de puţin muncile iadului?
– Frate, ţine minte. Ai putea mirosi oleacă din putoarea iadului!
Cum era îmbrăcat cu haina, a scuturat mâneca hainei puţin şi s-a făcut nevăzut. Şi când a scuturat mâneca, atâta putoare a ieşit din mâneca hainei lui, încât acela a căzut mort jos şi trei zile nu a putut să iasă din chilie.
Greu de tot a deschis uşa şi s-a târât afară din chilie şi a ieşit acea putoare din chilia lui, încât s-a împrăştiat în toată mânăstirea.
Călugării au părăsit mânăstirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a ieşit din chilia de unde a scuturat cel din iad mâneca hainei lui.
După trei luni, acel miros greu a dispărut. Călugării când s-au întors înapoi l-au găsit pe acela din chilia căruia ieşise acea putoare şi l-au întrebat:
– Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit?
Iar el a răspuns:
– Ştiţi, părinţilor, eu am avut un frate bun în mânăstire, care s-a dus în lume şi a murit după trei ani căsătorit. Eu m-am rugat Domnului să-mi arate unde este fratele meu.
După multă rugăciune, într-o noapte a venit la mine şi l-am întrebat unde este. Aflând că este în iad, curios, l-am întrebat cât de greu este în iad, deoarece îl ştiam nepăsător, zicând că nu crede că muncile iadului sunt chiar aşa de grele, cum scrie în cărţi.
Atunci el m-a încredinţat că nici nu poate spune limba de ţărână cât de greu este în iad şi ceea ce scrie în cărţi este foarte puţin spus.
Ca să vezi muncile iadului, a spus el, este imposibil, că tot atunci mori; nici nu poţi auzi ce este în iad că mori, nici nu poţi pipăi; şi mi-a dat să miros oleacă din putoarea care este în iad.
Atunci şi-a scuturat mâneca la haină şi iată sunt trei luni de zile de când putoarea aceasta stăpâneşte mânăstirea noastră şi aţi fugit; şi de-abia acum se poate veni, înapoi.
Şi a încredinţat tot soborul mânăstirii cât de mare putoare este în iad. Aceasta este a treia pedeapsă a iadului.
A patra muncă în iad este foamea şi setea. Aţi auzit ce spune proorocul Isaia: Vor flămânzi precum câinii şi vor urla şi se vor jeli, şi nimeni nu va potoli foamea lor. Şi Mântuitorul ne arată în Sfânta Evanghelie, în pilda cu bogatul şi Lazăr: Părinte Avraame, trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului său în apă, să vie să-mi răcorească limba, că rău mă chinuiesc în văpaia aceasta.
Ai auzit ce-i acolo? Un deget înmuiat în apă, cât de mare preţ are! Şi nouă aici nu ne place apa, vrem vin, rachiu, dresuri şi cutare. Vai de noi că nu cugetăm deloc ce ne aşteaptă. foamea şi setea sunt a patra muncă.
A cincea muncă a iadului este tartarul, gheaţa. Tartarul este un iezer fără fund, plin de gheaţă şi foarte rece. Aceasta este “scrâşnirea dinţilor”, de care vorbeşte dumnezeiasca Scriptură, adică gerul acela nesuferit de care nu-şi poate închipui nimeni.
A şasea muncă este viermele cel neadormit. Acolo sunt viermi de foc care mănâncă trupurile oamenilor şi sufletele lor în vecii vecilor, şi niciodată oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc şi şerpi de foc care înoată prin văpăile iadului, cum înoată peştii prin apă la noi şi nu se vatămă. Şi îi prind pe cei păcătoşi şi-i sug şi-i înţeapă şi-i mănâncă în vecii vecilor, împreună cu viermii cei neadormiţi. Asta este munca a şasea.
A şaptea muncă este gheena, adică focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde în vecii vecilor cu întuneric.
De acela se tem şi dracii. Că ei se rugau Mântuitorului, când făcea minuni pe malul Mării Galileii, când a scos demonii din cei doi îndrăciţi: Te ştim pe Tine cine eşti, Fiul Celui Preaînalt; Te rugăm nu ne trimite pe noi în gheena! Acolo îi trimitea, că El avea putere. Şi dracii se tem de gheena, de care spune Mântuitorul în Evanghelie: Unde focul lor nu se stinge.
Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca să dea lumină; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar dă lumină; acela, însă, este foc negru ca păcura şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Aşa spune fericitul Ieronim.
Cât de mare este focul unde se topeşte oţelul, totuşi este neînchipuit de slab faţă de focul iadului, ca şi cum ar fi zugrăvit pe pereţi. Ai vedea un foc zugrăvit pe perete cu vopsea şi nu te frigi.
Aşa este de slab focul acesta faţă de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: “Că nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta”. Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită, către cei păcătoşi.
Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsă, care nu are fund în veacul veacului, arede şi pe toate duhurile cele rele şi le chinuieşte în vecii vecilor.
De aceea spune dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur: “Nimenea din oamenii care îşi aduc aminte de gheenă, nu vor ajunge în gheenă”. Că cine cugetă la iad scapă de iad. Cine îşi aduce aminte de gheena, scapă. Că nu există om care-şi aduce aminte de gheena, care este atâta de groaznică muncă, să ajungă în gheena.
Fiindcă îndată ce îşi aduce aminte de gheena el se fereşte de păcat şi începe a lucra fapta bună, se mărturiseşte, pune început bun, îşi face canonul şi îşi îndreaptă viaţa sa. Este ca acela de care se spune în Biblie: “Că nu mai este fapta ta ca ieri şi ca alaltăieri; poate să fie omul până azi un drac şi mâine se face înger luminat”. Numai să-şi aducă aminte de iad şi de gheena; că dacă uită iadul ajunge în iad, iar dacă nu uită iadul nu ajunge acolo.
Iată, am să vă spun despre gheena şi despre veşnicia iadului printr-o minune care se găseşte scrisă într-o carte veche.
În Sfântul Munte al Atonului trăia un călugăr cu numele Andrei. Şi acesta ducea o viaţă sfântă, în feciorie, asceză, post, rugăciune şi priveghere; în meditaţii sfinte şi în cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a îmbolnăvit când era aproape de treizeci de ani şi a zăcut unsprezece ani şi nu mai murea.
Atunci, după dreptate, acest călugăr cu numele Andrei şi-a pus întrebarea: “De ce sufăr eu?” Pentru că nu se ştia cu păcate aşa de grele, ca să sufere pe pământ atât de groaznică boală. Şi a început săracul, ca tot omul care nu mai poate răbda, să se roage aşa la Dumnezeu:
“Doamne, cer de la Tine un singur lucru şi anume: sau să mor sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda! Mi-au rămas numai oasele şi pielea!”
Rugându-se el aşa, într-una din nopţi, a strălucit o lumină uimitoare în chilia lui. El s-a temut să nu fie de la draci, căci şi diavolul se face în chipul lui Hristos, în chip de înger, în chip de sfînt ce străluceşte ca soarele şi poate să te înşele.
Este ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: Nu-i de mirare că însuşi satana se preface în chip de înger de lumină şi slujitor al dreptăţii. Adică, dracii se prefac în chip de slujitori ai dreptăţii.
Deci s-a temut călugărul şi a început să facă cruce. Şi înadată a văzut că intră pe uşa lui un tânăr foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur în mână, cu o cunună de aur pe cap şi o cruce de aur pe frunte şi i-a zis:
– Nu te teme, părinte, nu-s diavol. eu sunt îngerul păzitor al vieţii tale şi m-a trimis Dumnezeu să-ţi spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftările, toate durerile, toate necazurile tale eu le ştiu. Că tu dormi, eu nu dorm niciodată; tu mănânci, eu nu mănânc; tu bei, eu nu beau.
Adu-ţi aminte ce spune psalmistul: Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul şi-l va izbăvi pe el; şi …nici să dormiteze cel ce te păzeşte.
Deci, părinte, eu ştiu necazurile tale. Dar iată, tu ai început să te rogi lui Dumnezeu aşa de la o vreme: “Doamne, sau să mor, sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda!” Şi Dumnezeu m-a trimis să-ţi spun ţie două lucruri:
– Care?
– Iată ce spune Dumnezeu prin mine: “Vrei să mai rabzi boala un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad?”
Dar el când a auzit, a zis:
– Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu.
Şi a zis îngerul Domnului:
– Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad”. Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!
A stat el şi s-a gândit.
– Gândeşte-te bine! i-a spus îngerul.
– Trei ceasuri în iad!
Cînd a zis aceste cuvinte, i-a şi luat sufletul. Şi unde l-a dus? L-a dus în gheena, de care v-am amintit înainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem şi dracii.
Şi când l-a dus acolo şi l-a băgat în focul cel negru şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de întunericul ce domnea pretutindeni şi a început a răcni şi a geme de durere, căci balaurii de foc au început să-l muşte şi să-l chinuiască; el, când s-a văzut acolo şi a văzut atâta deznădejde şi atâta strigăt şi atâta durere şi atâta spaimă şi atâta foc, a început să strige cât putea: “Doamne, miluieşte-mă! Doamne, iartă-mă!”
După trei minute, o lumină a despicat întunericul şi a apărut îngerul Domnului. Când l-a văzut, a început a bate din palme şi a striga aşa:
– Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut!
– Ce n-ai crezut, părinte Andrei?
– N-am crezut că un înger al Domnului poate să mintă!
– Cum se poate una ca asta, ca să spun eu minciuni? Eu nu sunt om păcătos, eu nu sunt duh rău, diavol. Eu nu pot face păcat, eu nu pot minţi. Cum pot eu să mint, dacă sunt rază de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintâi? Cum aş putea eu să spun minciuni?
– Dar cum ne-a fost vorba în chilie la mine?
– Cum? – N-a fost vorba că mă vei scoate de aici după trei ceasuri? Iată, au trecut mai mult de trei sutr de ani de când mă chinuiesc aici!
Îngerul i-a spus:
Adevărul este Hristos. De-abia a trecut o oră şi mai ai două ore de stat.
– Două ore? a strigat monahul cu groază. Este oare cu putinţă să fi trecut numai o oră până acum?
– Eu am venit să văd dacă poţi răbda.
Atunci a zis călugărul Andrei:
– Doamne, dacă acesta este adevărul, că de-abia a trecut un ceas de când mă chinuiesc aici în iad, du-mă înapoi în trupul meu cel rănit şi bolnav şi să sufăr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar până la ziua venirii lui Hristos, numai să nu mai stau o clipă aici în focul cel nestins!
Şi îndată, cu iuţeala gândului, l-a luat îngerul şi l-a dus înapoi în trup.
Cine a ştiut că a fost mort un ceas? Când a înviat a început a striga:
– Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!
Şi a venit călugărul care îl îngrijea şi a întrebat:
– Ce este, părinte? De ce strigi?
– Să se adune tot soborul mânăstirii.
Erau trei sute de călugări acolo. Şi l-au pus într-un cerdac înalt şi le-a spus la toţi minunea care s-a petrecut cu el; că el a stat un ceas în iad şi i s-au părut mai mult de trei sute de ani. Atâta de greu a trecut timpul.
Să ne ferească mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului pe toţi din câţi sunt aici să nu îngăduie Dumnezeu vreunul să încerce durerile şi chinurile iadului în vreun fel. Şi toţi, cu darul Mântuitorului şi cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a tuturor sfinţilor să ne mântuim, să ne uşurăm înainte de a ne duce din lumea aceasta şi să ne întâlnim cu toţii în veacul viitor la bucuria cea veşnică.
Munca a opta din iad este deznădejdea. Acolo toată lumea este deznădăjduită de mila lui Dumnezeu, aducându-şi aminte de cuvântul Evangheliei, că s-a închis uşa şi că pocăinţă în iad nu mai este.
Munca a noua din iad este veşnicia, care stăpâneşte atâtea miliarde şi miliarde de suflete. Nu mai există acolo o limită, că adică o să rabde omul o mie de ani sau o sută de mii de ani, ci în vecii vecilor.
Dar ca să le descrie cineva câte una singură, nimeni nu poate spune, numai una cât îi de grea, că este imposibil a descrie limba de ţărână.
Cine poate spune măcar una din munci câtă suferinţă aduce firii omeneşti. Că drepţii după sfârşit primesc cele patru însuşiri ale trupului şi păcătoşii primesc şi ei una: însuşirea nemuririi.
Primesc trupuri nemuritoare, ca să ardă în vecii vecilor şi să nu se mistuie; să se chinuiască în vecii vecilor şi să nu scape; să înseteze în vecii vecilor şi să nu aibă apă; să le fie foame în vecii vecilor şi să nu aibă mâncare.
Nemurirea o au de la judecată înainte, cum spune Hristos, spre a se chinui în vecii vecilor. Amin.
Părintele CLEOPA

Sursa:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

Chemtrails – Pot modifica vremea? — August 11, 2016

Chemtrails – Pot modifica vremea?

o2gygfqbh8cx

Transcriptul:

   Michael Murphy (M.M.):  As vrea sa vorbim despre o chestiune care atrage din ce in ce mai mult atentia, chestiune care este numita stiintific Stratospheric Aerosol Geoengineering denumita de asemenea CHEMTRAILS. Stii despre asta? Ai vrea sa vorbesti despre asta?

   G. Edward Griffin (G.E.G.):  Stiu despre controversa  CHEMTRAILS versus  CONTRAIL si ma tem ca este un caz deschis – inchis. Obisnuiesc sa observ zborurile avioanelor cu reactie  inca de la inceputuri, am locuit langa aeroportul din Los Angeles. Imi amintesc cand primul jet a sosit, cu zgomot mare asa cum nu am auzit inainte. Obisnuiam sa mergem si se ne asezam la capatul pistei sa privim avioanele aterizand si  decoland deoarece era o experienta noua. Am urmarit avioanele cu reactie toata viata mea si stiu de urmele lasate de avioanele cu reactie, urme datorate umezelii din atmosfera, vapori care devin cristale de gheata care dupa aceea se vaporizeaza si dispar, le poti vedea, urme albe , in spatele avioanelor, de 10 ori 20 de ori lungimea avionului, apoi dispar, le mai poti vedea din cand in cand deci asta este un contrail.

Dar cele despre care vorbim sunt ceva diferit, ceva ce nu am vazut pina acum deloc. Aceste avioane trec si  lasa in urma un fum alb si acopera cerul de la un orizont la altul si nu dispar deloc; se intersecteaza unele cu altele si vezi acest lucru acoperind cerul,sunt laptoase si oamenii incep sa aiba problem de respiratie si auzi despre cantitati diferite de aluminium depistate si reziduuri si le pui pe toate impreuna. Nu vad cum cineva care are o minte deschisa si ochi deschisi ar putea sa aiba o alta concluzie decat ca altcineva cheltuie o multime de bani si depune un efort teribil sa stropeasca intreaga planeta. Intrebarea este: De ce?

(titlul articolului din imaginea care apare: “De ce oare stropesc?”)

G.E.G continua: Am propria mea explicatie dar sunt sigur ca sunt cativa reporteri care sa investigheze in mod serios asta si care ne vor da raspunsul. Stiu ca orice se va descoperi in final si aceasta se va intampla, cei care fac asta vor zice cu siguranta: “Oh am facut-o pentru voi… sa va fie bine tuturor, este pentru intreaga societate, este pentru …a preveni incalzirea globala, (titlul articolului din imaginea care apare – “Geo- Inginerie: Idei Radicale de a combate incalzirea globala”) sau pentru ….a inocula oamenii impotriva unui atac biologic, nu putem merge si intepa pe fiecare in mana dar putem stropi pe toti salvandu-le vietile, vedeti cat de buni suntem;   , (titlul articolului din imaginea care apare – “Guvernul Geo- Ingineresc deja mediul”)   am facut-o pentru binele societatii”

(titlul articolului din imaginea care apare – “Armata SUA vrea sa fie proprietarul starii atmosferice)

Stiu ca orice ar fi vor spune ca este pentru binele nostru. Se vor apara spunand ca a fost pentru binele public, “pentru voi toti, al omenirii intregi” toate acele non-sensuri.

Am observant ca acestea au loc in tari care apartin NATO. Le-am vazut  aici in Statele Unite, Anglia, Scotia, Canada, am primit rapoarte de la oameni care traiesc in Franta. Si deci este adevarat si cred ca este adevarat, fara nici o exceptie, si asta este o indicatie, nu-I asa,  ca este vorba de un grup, un grup politic, intr-un anumit fel este international ca scop, nu este doar american si oricine care va vrea sa investigheze asta trebuie sa tina cont de asta. (titlul pozei  – “Avion cu reactie care imprastie CHEMTRAIL). Vor trebui sa gaseasca un grup politic si un motiv politic.

Dar parerea mea umila este ca nu e vorba deloc de binele tau. Nu stiu ce este dar curand vom afla.

Titlurile care apar dupa sfarsitul interviului:

Filmam un documentar cu titlul: “Oare ce imprastie ei?”

De ce Chemtral-urile nu exista? Pentru ca exista.

Fotografia aceasta a aparut pe web site-ul lui NASA in Octombrie 13.2004. NASA a explicat cum “contrail-urile sunt nori cirus create de avioane”

USA recunoaste teste cu arme chimice, 10 Octombrie 2002. Veteranii se tem ca au fost expusi unor agenti periculosi.

China planuieste sa suspende ploaia pe timpul Olimpiadei, Echipa pentru “modificarea vremii” va manipula norii in timpul verii in incercarea de a tine aerul de deasupra stadionului uscat.

Norii “de samanta” pentru zapada nu au pornit

Bataliile moderne se vor tine controland vremea.

Vremea ca o forta multiplicatoare: proprietari ai vremii in 2025. Aplicatii militare pentru modificarea vremii.

 

Sursa:

https://saccsiv.wordpress.com/2010/04/15/video-g-edward-griffin-despre-chemtrails/

Klaus Iohannis acuzat ca si-a vandut tara de un ROMAN — August 6, 2016

Klaus Iohannis acuzat ca si-a vandut tara de un ROMAN

klausiohannis1450792430-1452760788

V-am votat.
Nu pentru ca as fi avut incredere in dvs., dar alegerea lui Victor Ponta ar fi fost o nenorocire pentru Romania. Ponta, care are o “calitate” pe care nu am mai intilnit-o la nimeni (el minte dinainte de a deschide gura; adica, inainte sa apuce sa vorbeasca, citesti in ochii lui ca va minti), deja incepuse tradarea tarii. Acest lucru mi-a fost clar cind duminica 6 aprilie 2014 s-a urcat in avion si a plecat la Ierusalim sa ia dejunul cu presedintele Shimon Peres, iar marti 24 iunie a urcat tot in avionul de Ierusalim si guvernul Romaniei – nu pentru sarbatoarea nasterii Sf. Ioan Botezatorul, ci pentru o sedinta comuna cu guvernul israelian. Toate acestea, cu speranta ca Israelul il va face presedinte al Romaniei.

Ati fost ales presedinte.

Ne-am bucurat. Ati declarat ca “ne-am luat tara inapoi” – dar nu ati precizat cine. Sionul, oricum, nu pierduse Romania – dimpotriva, de la un presedinte la altul, de la un prim-ministru la altul, dictatura sionista se accentua. Duminica 11 ian. 2015 ati plecat la Paris la cel mai penibil si mai fariseistic miting pentru apararea libertatii de exprimare – in centrul manifestantilor se aflau Francois Hollande si Angela Merkel, exact liderii tarilor care si-au trimis in inchisoare cei mai multi cetateni pentru faptul ca acestia, crezind in libertatea de exprimare, fara sa nege suferintele suferite de evrei in perioada nazista, au criticat exagerarile impuse de sionisti ca litera de lege si acceptate de slugile lor. Apoi, dvs., militant la Paris pentru libertatea de exprimare, ati promulgat legea 217. Am fost convins ca este imposibil sa o promulgati, dar ati facut-o fara ezitari, fara remuscari.

Domnule Iohannis, poate ca dvs., ca etnic german va simtiti vinovat de ororile savirsite de nazisti impotriva evreilor. Dar va rog sa nu va linistiti constiinta impartind aceasta grea povara cu romanii. In Romania NU a existat nici un holocaust impotriva evreilor. Nu o spun eu, ci au spus-o evrei de marca traitori ai acelor timpuri: Wilhelm Filderman, presedintele evreilor romani in timpul razboiului, Alexandru Safran, sef rabinul Romaniei, scriitorul Oliver Lustig, Moshe Carmilly-Weinberger, rabinul sef al Clujului, scriitorul Alfred Harlaoanu, istoricul Nicolae Minei- Grunberg. Si pot sa va mai dau si alte nume. De ce ii credeti pe Elie Wiesel, pe Radu Ioanid si pe Alexandru Florian, cei care cistiga bani multi din denigrarea si demonizarea poporului roman, si nu ii credeti pe evreii de buna credinta care au trait in Romania in timpul razboiului? Puneti-va consilierii (bine platiti de la buget) sa caute adevarul, spalati noroiul aruncat nemeritat asupra poporului roman.
Este adevarat ca Ion Antonescu, constrins de aliatii din acel moment, a fost nevoit sa adopte o legislatie antisemita – dar in Romania nu a existat holocaust. De altfel, banuiesc ca stiti ca termenul originar de “holocaust” reprezenta o practica pagina a evreilor (inainte de monoteism) si a altor popoare idolatre de a aduce ca jertfa animale si oameni arsi de vii. Evreii nu folosesc termenul de “holocaust”, ci pe cel de “shoah”. Da, in timpul lui Ion Antonescu au avut de suferit si multi evrei (nu toti) si multi tigani (nu toti). Insa daca vreti sa recunosc ca in Romania a existat un holocaust impotriva acestor natii, dati-mi un exemplu de evreu ars si un exemplu de tigan ars ca urmare a politicii oficiale. Daca nu, nu! Este indiscutabil, nimeni nu poate nega acest fapt, in timpul nazismului evreii au suferit mult, greu si nemeritat (ceea ce in mod gresit, socotesc eu, este numit holocaust). Legea 217 trimite la inchisoare pe cei care minimalizeaza efectele holocaustului. Dar cine a stabilit limita sub care efectele sint minimalizate? Iahve cumva? De ce nu sint trimisi la inchisoare si cei care cu rea credinta, in mod mincinos, exacerbeaza aceste urmari?

In copilarie, stiam ca nazistii au facut din evrei sapun. La procesul de la Nurnberg, Sigmund Mazur recunostea ca a participat la fabricarea a 25 kg. sapun din 40 de cadavre. Minciuna a ajuns in 1955 subiect de film documentar, pe baza declaratiilor unor evrei fosti detinuti in lagar, a ajuns subiect de carti. Apoi, analizele facute la Tel Aviv in 1990 au demontat minciuna: bucatile de sapun pretins a fi fost facute din evrei, nu contineau urme umane. Si cu toate acestea, in anul 2011, in Romania, ziarul Adevarul publica un articol despre evreii transformati in sapun in lagarele naziste! Acum stim ca din evrei nu s-a facut sapun, iar declaratia lui Mazur, in urma careia probabil ca cineva a primit streangul, a fost o minciuna. Cita incredere mai putem avea in declaratiile date la Nurnberg? Raspunde cineva pentru minciuna cu evreii facuti sapun?

Pe placa comemorativa aflata la Auschwitz intre 1948 si 1989, era mentionat un numar de 4 milioane de victime. Astazi, pe noua placa, se mentioneaza 1,5 milioane de victime, majoritatea evrei. De ce a fost nevoie de aceasta minciuna? Pentru ca sionistii sa smulga mai multe despagubiri banesti Germaniei? Daca Lech Walesa ar veni in Romania, il arestati pentru minimalizarea efectelor holocaustului? In anul 1986, Robert Faurisson a publicat lucrarea „Elie Wiesel – un mare martor fals”. In aceasta lucrare, Faurisson arata ca multe dintre miturile legate de lagarele de concentrare au fost demontate. Nu pot sa ma pronunt, intrucit la noi niciodata nu se vorbeste despre asa ceva (dimpotriva, se scrie in continuare despre evreii facuti sapun). Dar de ce sa il credem intotdeauna pe Elie Wiesel, acuzat in ultimul timp chiar de evrei internati in lagar, ca nu a fost cu ei? Poate va puneti consilierii sa cerceteze.

Deci domnule Iohannis, legea nr. 217 ne obliga, sub sanctiunea inchisorii, sa-l credem pe Elie Wiesel?

In Romania, asa cum am scris mai inainte, evreii au suportat consecintele unor legi antisemite. Dar evreii nu au fost victimele unui genocid, care, in sensul originar, presupune intentia de a ucide – in Romania, nimeni nu a avut intentia de a extermina evreii. Acum, se trage de acest termen ca de elastic – sionistii nu-si dau seama ca tot extinzind definitia, intr-o zi vor putea ajunge acuzati de genocidul impotriva palestinienilor.
Shimon Peres a multumit Romaniei pentru faptul in perioada nazista a salvat viata a 400.000 de evrei. Nu Romania i-a salvat pe acesti evrei, ci Ion Antonescu si demnitari ai statului roman; chiar si initiativele personale ale unor cetateni romani de a salva cit mai multi evrei, au beneficiat de ajutorul statului. Ion Antonescu a refuzat deportarea evreilor in lagarele naziste, el a organizat plecarea evreilor in Palestina. Sint declaratiile celor mai importanti evrei din tara in acea perioada. Si atunci, de ce atita ura din partea sionistilor impotriva lui Ion Antonescu, incit sa nu poata avea o statuie? In Israel, teroristii David Ben Gurion si Menachem Begin sint eroi nationali. Ma deranjeaza asta (tot asa cum ma deranjeaza faptul ca masacrarea a zeci de mii de persi nevinovati, de acum doua milenii si jumatate, Purimul, este o mare sarbatoare, o sarbatoare a bucuriei), dar nu am ce face – acolo, nu este tara mea. Si atunci sionistii de ce se amesteca in tara mea sa-mi spuna pe cine sa apreciez si pe cine nu? Domnule Iohannis, sfidind legea pe care ati promulgat-o, eu va declar ca Maresalul Ion Antonescu, cu toate umbrele lui, a fost un mare patriot, un luptator impotriva coruptiei si un bun crestin (sau poate ca tocmai aceste calitati nu sint pe placul sionistilor?). Maresalul ar merita statui si strazi care sa ii poarte numele in intreaga tara.

In ce priveste legionarii, de ce nimeni nu vrea sa vada tabloul complet? Intre 1924 si 1939, legionarii au omorit 4 persoane: prefectul Manciu, ucis in legitima aparare (asa a stabilit instanta de judecata) de catre Capitan, I.G. Duca ucis fiindca declansase prigoana antilegionara (soldata cu legionari ucisi nevinovati), Mihai Stelescu ucis intrucit se lasase convins de siguranta sa-l omoare pe Capitan, precum si criminalul de serviciu al lui Carol al II-lea, Armand Calinescu, din ordinul caruia au fost strangulati Capitanul, Nicadorii si Decemvirii. In aceeasi perioada de timp, autoritatile au ucis, fara vreo hotarire judecatoreasca, cca. 400 de legionari. Despre asta de ce nu se vorbeste? Se vorbeste despre antisemitismul legionarilor. Antisemitismul inseamna ura fata de evrei (sa nu uitam ca in cele 4 luni de guvernare legionara, sub Radu Gyr, a fost infiintat Baraseumul). Am citit materiale foarte contradictorii, asa ca nu intru in amanunte. Ce este cert, este faptul ca legionarii au fost deranjati de faptul ca evreii ii jefuiau pe romani, si atunci au infiintat ateliere legionare, magazine legionare, restaurante legionare, etc, unde totul era mult mai ieftin decit la evrei. Evreii au fost loviti unde ii durea mai tare: la afaceri. De aici, nu ura legionarilor fata de evrei, ci ura evreilor fata de legionari.

Eu nu cred in antisemitismul legionarilor. Oare legionarii casatoriti cu evreice, isi urau sotiile? Cel mai cunoscut caz este cel al comandantului legionar Vasile Marin (cazut la Majadahonda), a carei sotie, Ana Maria, era, dupa mama, evreica (si membra a Miscarii Legionare). Oare legionarii romani pur singe ii urau pe legionarii evrei? Fiindca au fost si evrei care s-au inscris in Miscare, printre acestia medicul Vasile Noveanu (fost ministru) si fratii sai. Oare din ura s-au imprietenit filozofii legionari cu Iosif Hechter (Mihail Sebastian), din ura l-au covertit in inchisoare la crestinism pe Nicolae Steinhardt si tot din ura legionarul Valeriu Gafencu i-a cedat in lagarul de la Tg. Ocna evreului Richard Wurmbrandt streptomicina pe care o primise, salvind viata acestuia cu pretul propriei vieti? Oare evreii si evreicele care au fost membrii sau simpatizanti ai Miscarii Legionare, erau si ei antisemiti? Dar chiar si asa, daca legionarii ar fi fost antisemiti, i-ar fi primit pe evrei in mijlocul lor?

Sionistilor, dragostea crestina fata de toti oamenii le este straina, astfel incit ei nu pot intelege vorbele lui Ioan Ianolide, care a facut 23 de ani de inchisoare pentru faptul ca a fost membru in Fratiile de Cruce si care spunea ca noi, in calitate de crestini, nu putem sa-i urim pe evrei. Dimpotriva, trebuie sa-i iubim si sa ne rugam pentru ei la Dumnezeu sa ii aduca pe calea dreapta, la credinta adevarata. Sa ajungem la eveii ucisi intre 21-23 ian. 1941. Aberatiile merg prea departe: am citit un „studiu” in care erau mentionati 3.000 de evrei ucisi de legionari! Oficial, se sustine ca in perioada rebeliunii au fost ucisi cca. 130 de evrei (in cartierul evreiesc, la abator si in padurea Jilava). Nu contest cifra, dar cine i-a ucis? Domnule Iohannis, eu nu am acces la documentele secrete (in timp ce agentii israelieni au acces liber la toate arhivele secrete din Romania), asa ca va propun sa va puneti consilierii la munca, sa-si merite salariile: in zilele rebeliunii, legionarii erau asediati in centrele lor de comanda de catre armata, astfel incit este greu de crezut ca in acest timp umblau prin oras sa ucida evrei. Consilierii dvs. sa verifice daca: 1) nu cumva evreii ucisi in cartierul evreiesc au fost victimele „Haiducilor lui Cotovschi”, banda anarhista bolsevica, dusmani ai legionarilor; 2) nu cumva „evreii” ucisi la abator nu erau evrei ci sub hainele groase de iarna, aveau camasa verde cu diagonala, adica erau legionari morti in luptele cu armata; 3) nu cumva evreii de la padurea Jilava au fost ucisi din ordinul lui Eugen Cristescu, seful SSI (dusman al legionarilor, ca si Mihail Moruzov), pentru a acutiza conflictul intre Maresal si Miscarea Legionara (asa cum ar fi declarat acesta in inchisoare unor colegi de celula legionari). Am citit si aceste variante, chiar argumentate. Eu nu spun ca asa este, dar intreb: daca este asa? Domnule Iohannis, legionarii au fost cei mai buni dintre romani si nu ii vad in stare de crime nejustificate (desigur, sint doua cazuri scandaloase si oribile: Iorga si Madgearu; acestea au fost exceptiile, dar s-a scris destul despre faptul ca au fost savirsite fara acordul conducerii legionare de catre Traian Boieru care imediat a fugit in Germania si care este banuit a fi fost agent strain infiltrat in Miscare) . Sa-i numiti fara verificari obiective, pe baza unor sustineri sioniste pe legionari ca fiind criminali, este mult mai mult decit un pacat.Deviza legionarilor era “Dumnezeu si Patria” – oare legea dvs. ii trimite in inchisoare pe cei care Il iubesc pe Dumnezeu si isi iubesc Patria? Ridic aceasta problema intrucit, sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa-ti iubesti Patria, poate fi interpretat de unii judecatori ca doctrina legionara.

Legea interzice ideile, doctrinele sau conceptiile legionare. Dar va rog sa explicati poporului roman, sa stie si sa se pazeasca, oare care este ideologia legionara? Despre aceasta, eu nu stiu decit doua lucruri: in afara de “Dumnezeu si Patria”, mai stiu doar “omul si pogonul” – este ceva gresit aici? Din textul art. 6, nu prea inteleg (legea este imbecila nu numai ca idee ci si ca tehnica legislativa, lasind un cimp imens interpretarilor) daca, de pilda, justificarea asasinarii lui Armand Calinescu te trimite sau nu la inchisoare. Teoretic, nu – practic, s-ar putea ca Institutul Elie Wiesel sa trimita tuturor instantelor o circulara prin care sa decreteze ca asasinarea lui A. Calinescu este asimilata holocaustului (nu va dati seama cite portite nemernice deschide aceasta lege in favoarea dusmanilor Romaniei!). O sa imi asum riscul si o sa dau o justificare pentru asasinarea lui A. Calinescu. La inceputul anului 1933, muncitorii de la uzinele Grivita, loviti de marea criza si exploatati la singe, s-au trezit si cu salariile reduse! Muncitorii au intrat in greva; fratii Goldberg, patronii uzinelor, s-au plins ca stagneaza profitul; subsecretarul de stat de la ministerul de interne A. Calinescu trimite jandarmii; 7 grevisti au fost ucisi – ucisi pentru ca au cerut ca pentru munca lor, sa fie platiti cit sa poata trai ei si familiile lor; tot pentru aceasta, multi altii sint arestati si condamnati la pedepse mari cu inchisoarea; singurii care au luat apararea grevistilor, au fost un deputat legionar (Corneliu Zelea Codreanu) in parlament si un avocat comunist (Scarlat Callimachi, zis “Printul Rosu”) in instanta; fratii Goldberg sint multumiti, afacerile merg din nou bine, profitul creste si el din nou; si regele e multumit, azi noapte, la pocher a cistigat citeva poturi senzationale; regele este multumit si de A. Calinescu – baiat bun, eficient!; grevistii ucisi, au inceput deja sa putrezeasca in pamint; A. Calinescu este avansat ministru de interne. In noaptea de 29/30 nov. 1938, ascultind porunca mirsava a regelui, A. Calinescu da ordin ca cei 14 legionari de frunte aflati sub arest, sa fie strangulati. Dupa aceasta noua crima, regele este din nou multumit: A. Calinescu, baiat bun, eficient, este din nou avansat – ajunge prim-ministru; legionarii ucisi putrezesc in pamint. Eram intr-o Romanie condusa de un rege corupt si criminal, cu un prim-ministru criminal, cu un aparat de justitie aservit – cind justitia nu functioneaza, poporul are nu numai dreptul ci si obligatia de a face dreptate. Cum nu putea sa faca dreptate tot poporul, au facut-o 9 legionari. Domnule Iohannis, dvs. nu cunoasteti drept (daca ati fi cunoscut, ati fi returnat legea la parlament pentru mai multe motive decit numarul articolelor care sint in ea). O sa imi permit sa va aduc la cunostinta un principiu al dreptului roman: “Salus patriae, lex suprema” (adica “Salvarea patriei este legea suprema”). Pedepsirea de catre legionari a criminalului A. Calinescu, gata oricind sa comita crime din ordinul regelui dar aparat de oamenii legii, este, din punctul meu de vedere justificata.

Domnule Iohannis, legionarii au fost foarte buni crestini (un alt motiv de ura din partea sionistilor). Ii mai aud (sau citesc) pe unii care declama patetic: cum sa fie buni crestini, cind au ucis? Cei care declara asta, sint unii care poate au auzit de Sfinta Biblie, dar cind au vazut ca nu are poze, au inchis-o la loc. Unul din putinele momente din viata Mintuitorului prezentat in toate cele 4 Evanghelii este ultima sa seara petrecuta in gradina Ghetsimani, cind si-a trimis ucenicii care il insoteau (Petru si fratii Ioan si Iacov Zevedeu) sa caute arme. De ce a facut aceasta? Ne-a invatat astfel nu sa atacam, dar sa ne inarmam pentru a ne apara cind sintem atacati. Pe vremea Miscarii, era o perioada in care un rege criminal si corupt si o clasa politica la fel de corupta ca cea de azi devenisera un pericol pentru Romania. Comandantul legionar Constantin Papanace a dat, intr-una din cartile sale, o explicatie magistrala asupra asasinatelor comise, aratind ca in istoria Miscarii Legionare au existat momente in care aceasta a fost nevoita sa aleaga intre a asista la distrugerea tarii sau a-i ucide pe dusmanii acesteia – a ales sa-i ucida pe dusmani. Dusmanii nu erau evreii, ci conducatorii tarii si clasa politica. Nu uitati, domnule Iohannis, “salus patriae, lex suprema”.

Domnule Johannis, nu am citit Talmudul, insa am primit un slide-show cu citate care se pretinde ca ar fi din el. Daca aceste citate ar fi adevarate, mi-e teama ca pe teritoriul Romaniei, conform legii pe care ati promulgat-o, iudaismul ar trebui interzis, intrucit este o religie care, prin denaturarile din Talmud, a ajuns sa aibe la baza o ideologie de tip fascist, rasista si anticrestina, care instiga la crima si la jefuirea crestinilor. Eu nu spun ca asa este, dar poate ar fi bine sa solicitati consilierilor dvs. sa studieze Talmudul.

Daca tot v-ati angajat consilieri, va recomand sa gasiti unul dintre acestia ,cu mintea agera, cu dorinta de adevar, cu sentimente patriotice si cu curaj, care sa citeasca “Codul lui Lucifer”, cartea mea postata pe internet. O sa aflati raul facut romanilor de camatarii, arendasii si circiumarii evrei pina la al doilea razboi mondial, de evreii bolsevici dupa al doilea razboi mondial si de evreii sionisti dupa 1989. Si o sa aflati un numar imens de evrei din toata lumea care lupta impotriva “iudeo-nazismului”, adica politica purtata de sionistii de la Ierusalim. Si sa mai citeasca macar articolele politice ale lui Mihail Eminescu (acelea la care Moses Rosen s-a opus sa fie tiparite) si cartile dr. Nicolae Paulescu (nu cele de medicina). In legea pe care ati promulgat-o, la art. 1, se spune ca previne si combate incitarea la ura. Oare chiar nu va dati seama ca aceasta lege abjecta, antiromaneasca, va duce la cresterea antisemitismului intr-o tara in care acesta se afla la cote minime? Sau aceasta s-a voit? Poate ca daca gasiti un consilier nesurmenat, acesta sa urmareasca interviul dat de rabinul Eli Kaufman. Si o sa intelegeti poate ca de la bugetul de stat noi suportam o institutie a carei singura menire este sa ne calomnieze, fiindca asa cei de acolo primesc mult mai multi alti bani, din SUA.

Domnule Iohannis, pentru consolidarea carei societati mondiale puneti umarul? Eu resping aceasta societate in care prietenii dvs. (SUA, UE si Israel) promoveaza minciuna, ura, crima, violenta, incalcarea drepturilor naturale ale omului, cotropirea altor tari independente. Ce societate este aceasta in care exista dublu standard, in care criminalilor de razboi evrei, refugiati in Israel, li se refuza extradarea si nimeni nu zice nimic? in care Israelul incalca rezolutiile ONU si nimeni nu zice nimic? in care Israelul refuza sa dea socoteala pentru arsenalul sau nuclear si nimeni nu zice nimic? in care Israelul practica apartheid-ul si nimeni nu spune nimic? Ca sa nu spuneti ca nu stiti de criminalii de razboi evrei, va dau eu doua exemple. In timpul razboiului, partizanii evrei au savirsit masacre in multe localitati din Polonia cotropita de bolsevici, cele mai cunoscute fiind cele de la Naliboko si Koniuchy; conducatorii bandelor de criminali evrei au murit intre timp, astfel incit in 2007 dintre fostii membrii, mai era in viata doar Yitzak Arad – intre timp, acesta, fugit in Israel , a ajuns general de brigada, istoric al holocaustului si director la Yad Vashem – Israelul a refuzat extradarea lui. Fostul lagar nazist de la Zgoda, dupa eliberare, a fost transformat in lagar de concentrare pentru polonezi, silezieni si germani, la conducere fiind pus evreul Salomon Morel; aici, in mai putin de un an, au murit o treime din cei internati, cadavrele fiind aruncate in gropi comune; in anul 1994, Morel a fugit in Israel, care a refuzat sa-l extradeze.

Domnule Iohannis, ati deschis cutia Pandorei. Ati uitat ca romanii v-au ales presedintele Republicii Romania, stat independent, fost stat suveran pina in 2003 – si v-au ales pentru binele si interesele lor, nu ale altora. Va comportati ca un guvernator numit de Ierusalim in noua provincie iudaica Romania Victa (necunoscind termenul ebraic, il folosesc pe cel latin). Daca in Romania va creste antisemitismul, nu este numai vina lui Wiesel si Florian, a lui Antonescu (Crin) si a parlamentului, va fi si vina dvs.

Domnule Iohannis, in Romania slava Domnului, mai sint multi cei care simt si gindesc romaneste, asumindu-si aceasta. Puscariile de la noi nu au locuri suficiente pentru toti. Si atunci, aveti doua variante: ori gratiati demnitarii corupti, devalizatorii de banci, criminalii, violatorii si ceilalti prieteni ai parlamentarilor, ori ne duceti in grupuri in padurea de la Tincabesti, unde din ordinul criminalului Armand Calinescu au fost strangulati legionarii de frunte, aspect asupra caruia se pastreaza in continuare tacerea (mai ales cind se pune problema cine si cum l-a convins pe Carol al II-lea sa-i comande lui Armand Calinescu aceasta crima).

Domnule Iohannis, am luptat in revolutie (acum, a ajuns sa-mi fie jena sa recunosc de teama ca nu cumva un tinar zeflemitor sa ma intrebe citi bani mi-a dat Mossadul sa ma duc la revolutie). Acum un timp, am auzit la TV un idiot (imi cer scuze, dar nu gasesc un termen mai potrivit), fost ministru PSD, declarind cu emfaza ca o data cu primirea Romaniei in NATO, a fost indeplinit si ultimul obiectiv al revolutiei din 1989. Am ramas perplex! Idiotul stia mai bine decit mine de ce m-am dus la revolutie! Ei bine, domnule Iohannis, eu nu m-am dus la revolutie pentru ca Romania sa adere, fara referendum, la aceasta organizatie terorista de tip fascist, nici pentru ca muream de foame (de abia acum imi este greu, cind, in doar citiva ani, rind pe rind, Emil Boc, Victor Ponta si Mugur Isarescu, mi-au redus venitul la un sfert), nici pentru ca tara sa ajunga in halul acesta, jefuita de “prieteni” (UE, SUA si Israel), nici se ne pierdem suveranitatea, nici sa ne pierdem dreptul la asigurarea gratuita a sanatatii si alte drepturi. M-am dus pentru ca romanii sa cistige curajul de a spune adevarul. Nu dreptul, fiindca dreptul il aveau – curajul. Ati venit dvs. si ne-ati taiat acest drept. Poate ca multi care au murit la revolutie, au venit din acelasi motiv. Ati batjocorit jertfa lor, v-ati batut joc de noi, cei care am acceptat sa fim “carne de tun” pentru ca niste vinzatori de tara sa ajunga sa conduca Romania.

Am facut o ”revolutie” in urma careia fantomele bolsevice ne bintuie in continuare. Ne bintuie prin fiii lor. Ne-am trezit ca prim-ministru cu fiul lui Walter Roman (Neulander) care, cind in strada inca se mai tragea (nu o sa aflam niciodata cine tragea), initia deja distrugerea economiei romanesti. Apoi, rind pe rind, s-au ridicat deasupra , ca pleava, fiul lui Tisminetki, fiul lui Patapievici, fiul lui Florian, nepotul Ghizelei Vass – mai toti, cu ginduri, purtari si acte antiromanesti (foarte bine platite si de la bugetul de stat, dar mai ales din afara). Si totusi, doua ginduri nu-mi dau pace. Primul, de ce sionul a fortat intr-un mod atit de grav, inadmisibil, nota? Sa testeze limita de suportabilitate a poporului roman? Sa testeze gradul de imbecilizare a poporului roman? Sa bage spaima in oasele romanilor, ca sa nu protesteze la legile care vor urma (de pilda legea bail-in-ului, impusa de UE, prin care bancherii pot sa-i lase pe cetatenii europeni fara depozitele lor bancare)? Sau pur si simplu sa provoace in popor o rumoare pe care sa o prezinte la Washington ca fiind un nou val de antisemitism in Romania, motiv sa primeasca de acolo mai multi bani?

A doua intrebare este: de ce ati promulgat fara sa clipiti aceasta lege? Oare, din remuscare, ca etnic german, ati incercat sa mai spalati din pacatele naziste? Oare ati facut promisiuni mai mari decit cele facute de Ponta (asa cum, se pare, in 2004, Basescu a facut promisiuni mai mari decit Nastase)? Sau mai vreti inca un mandat? In acest ultim caz, poate ar fi bine sa invatati ceva din experientele altora. Au mai tradat si altii tara mizind pe sprijinul Ierusalimului: Nastase, Geoana, Antonescu (Crin,nu Ion), Ponta. Cu totii rivneau la tronul de la Cotroceni, dar nu l-au primit. Asa ca nu este sigur ca dvs. il veti primi pentru a doua oara. Oricum, ne trebuie sa mai faceti nimic: ati intrat deja in istoria noastra.

Domnule Johannis, juramintul depus ca presedinte nu este doar chestia aceea dupa care se bea sampanie. Este mult mai mult, iar sampania nici nu conteaza. Este un angajament fata de tara. Iar dvs., mi-e teama, ati luat-o pe drumul ultimilor trei presedinti: al tradarii tarii si poporului, al istoriei noastre si al adevarului, al dreptului pentru care v-ati dus sa va plimbati la Paris.

Si totusi, vreau sa stiti ca ii multumesc lui Alexandru Florian. Pina acum citeva zile eram un batrin obosit si bolnav, care simteam ca traiesc fara nici un rost. Iata cum un fiu de bolsevic m-a trezit din letargie, mi-a reamintit ca sint roman si, mai mult decit atit, ca sint aroman. Mi-a adus aminte ca bunicul meu, nascut in Crusova, a trait in anul 1903 proclamarea Republicii Crusova, moment dupa care, la citeva zile, la apropierea unei armate turcesti de 15.000 de oameni, Pitu Guli, conducatorul, le-a spus celor 300 de luptatori ai sai: “Sint prea multi, or sa ne omoare pe toti. Macar sa luam cu noi cit mai multi dintre ei.” Acesta era spiritul aromanilor si din aceasta cauza evreii bolsevici s-au grabit sa-i inchida in temnite sau sa-i duca la Canal. Mi-am regasit rostul in viata: sa lupt din nou pentru tara mea – acum, cu armele batrinetii: scrisul. Si as vrea sa se retina: in familia mea nu a fost nici un legionar, iar adevarul despre legionari eu l-am aflat dupa 1990, cind am putut afla multe lucruri ascunse pina atunci.

In Evanghelia dupa Ioan (8.44), Mintuitorul le spunea fariseilor: “Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Fara indoiala, sionistii de astazi sint urmasii fariseilor de acum doua milenii, ei sint copiii diavolului si nu se pricep decit la crima si la minciuna. Si ambele, aduc bani multi.

V-ati ales gresit prietenii, domnule Iohannis.

In orice caz, iata ca v-am oferit minim 5 temeiuri pentru a cere arestarea mea. Desigur, un procuror zelos ar mai putea gasi si altele. De 43 de ani tot spun in aceasta tara marile adevaruri, pe care altii se temeau pina si sa le auda. S-a incercat de multe ori sa mi se inchida gura, dar pina acum nu a reusit nimeni. Dvs. aveti ocazia perfecta. In plus, pentru mine nu are cine sa iasa in strada si sa demonstreze.

Cu multa dezamagire,
Dan Cristian Ionescu

 

klaus_iohannis

Cine a creat DEMOCRATIA? Cititi cu atentie! —

Cine a creat DEMOCRATIA? Cititi cu atentie!

1

Sclavii mergeau unul după altul și fiecare căra câte o piatră șlefuită. Patru rânduri de peste un kilometru în lungime, de la cariera de piatră până la locul unde a început construcția orașului-cetate nou, erau vegheate de către străjeri. Fiecare străjer controla câte 10 sclavi.

Pe o parte de sclavi, pe o piramidă de 13 metri în inălțime construită manual din pietre șlefuite, sta Cratius – unul dintre preoții supremi, care a urmărit tăcut pe parcursul a 4 luni ce se petrecea. Nimeni nu îndrăznea să-l distragă, nici măcar cu privirea, să-l întrerupă din meditații. Sclavii și străjerii percepeau piramida cu tron în vârf ca o parte a landșaftului. Iar omul care, ba ședea pe tron, ba se plimba pe terasa din vârful piramidei era pentru ei ca o fantomă.

Cratius și-a fixat ca scop să reformeze statul, să întărească domnia preoților pentru mii de ani înainte supunând toți oamenii lumii, să-i transforme pe toți, inclusiv pe domnitorii popoarelor, în sclavii săi.

Odată, Cratius a coborât jos, lăsând pe tron un geamăn de-al său. Preotul și-a schimbat hainele, și-a pus perucă. A poruncit căpitanului străjerilor să-l încătușeze, ca pe sclavi, și s-a pus în rând cu un rob tânăr și voinic pe nume Nardus.

Privind fețele sclavilor, Cratius a observat că la acest tânăr privirea este curioasă și înviorată, și nu rătăcită sau înjosită ca la majoritatea. Chipul lui Nardus era mai întâi concentrată și gânditoare, apoi emoționată. „El pune ceva la cale” – a înțeles preotul, însă a vrut să se încredințeze în presupunerea sa.

Două zile Cratius l-a urmărit pe Nardus, cărând pietre, a șezut lângă el în timpul mesei și a dormit alături. A treia seară, când s-a ordonat „La culcare!”, Cratius s-a întors către tânăr și, cu amărăciune și disperare, a întrebat în șoaptă pe nimeni anume:

– Oare așa vom trăi tot restul vieții?

Preotul a observat: sclavul tânăr a tresărit și s-a întors imediat cu fața către bătrân. Ochii îi străluceau. Îi străluceau chiar și în lumina slabă din baracă.

– Asta nu va dura mult! Eu încrorpesc un plan, și tu, bătrâne, poți participa la el, a șoptit tânărul sclav.

– Ce fel de plan?, a întrebat preotul indiferent și oftând.

– Și tu, bătrâne, și eu, și noi toți curând vom fi oameni liberi, și nu sclavi. Gândește-te, bătrâne: la fiecare 10 sclavi există câte un străjer, la fiecare 15 femei care gătesc hrană și cos haine, de asemenea, există câte un străjer. Dacă vom ataca straja toți odată, o vom învinge ușor. Chiar dacă străjerii sunt înarmați, iar noi înlănțuiți. Noi vom fi 10 la unul, și vom folosi lanțurile ca arme stopând loviturile de sabie. Noi vom dezarma toată straja, îi vom lega și le vom lua armele.

– Ei, tinere, a oftat preotul din nou și a spus cumva indiferent, planul tău nu este bine chibzuit: vom putea dezarma straja care ne urmărește, însă împăratul va trimite imediat alți ostași, poate chiar o armată întreagă, și va ucide sclavii răsculați.

– M-am gândit și la asta, bătrâne. Trebuie ales momentul când armata nu va fi. Și acest moment se apropie. Vedem cu toții că armata se pregătește de campanie. Se pregătesc provizii pentru 3 luni înainte. Înseamnă că peste 3 luni oastea va ajunge la destinație și va intra în luptă. După război va fi slăbită, însă va cuceri mulți sclavi. Pentru ei deja se construiesc barăci. Noi vom începe răscoala exact atunci când armata împăratului va intra în luptă. Solilor le vor trebuie cel puțin o lună pentru a înștiința armata și pe împărat despre răscoală. Oastea slăbită va reveni în cel puțin 3 luni. Timp de 4 luni noi vom reuși să ne pregătim pentru întâlnire. Noi vom fi nu mai puțini la număr, dar sclavii cuceriți vor vrea să ni se alăture când vor vedea ce se petrece. Eu m-am gândit bine, bătrâne.

– Da, tinere, planul tău, gândurile tale vor avea succes, a spus preotul și a adăugat deja înviorat: dar ce vor face sclavii când vor obține libertatea și ce se va întâmpla cu conducătorii și soldații?

– La asta m-am gândit mai puțin. Acum am doar un gând: cei care au fost sclavi nu vor mai fi sclavi, iar cei care n-au fost sclavi vor fi sclavi, a spus Nardus, gândind cu glas tare.

– Iar preoții? Spune-mi tinere, preoții vor fi sclavi sau oameni liberi când vei câștiga?

– Preoții? Nu m-am gândit nici la asta. Până una-alta preoții trebuie să rămână cum sunt. De ei ascultă și sclavii, și împărații. Cu toate că este greu să-i înțelegi câteodată, dar cred că sunt inofensivi. Lasă-i să vorbească despre dumnezei, iar noi știm singuri cum să ne trăim viața mai bine.

– Mai bine, e bine, a spus preotul, și s-a prefăcut că-i este somn.

Însă Cratius nu a dormit în acea noapte. El medita: „Desigur, cel mai simplu ar fi să-l anunț pe împărat despre complot și-l vor închide pe tânărul sclav, el sigur este cea mai mare inspirație pentru ceilalți. Însă asta nu va rezolva problema. Sclavii tot vor dori eliberare din sclavie. Vor apărea alți lideri, se vor gândi noi planuri. De aceea, cel mai mare pericol pentru stat întotdeauna va fi în interiorul lui”.

Cratius avea ca scop suprimarea întregii lumi. El înțelegea că scopul său nu poate fi atins doar prin aplicarea violenței fizice. Este necesară influențarea psihologică a fiecărui om, a tuturor popoarelor. Trebuie transformată gândirea omului: trebuie să le induci ideea că sclavia este binele suprem. Este necesară demararea unui program autoreglator care va dezorienta popoare întregi în spațiu, timp și concepte. Însă, cel mai important: acesta trebuie să fie adecvat realității. Gândurile lui Cratius zburau tot mai repede. El a încetat să-și mai simtă corpul, cătușele grele de pe picioare și mâni. Și, ca din adins, ca un fulger, s-a născut programul. Încă puțin detaliat și explicit, însă uimitor, prin amploarea sa. Cratius s-a simtit stăpânul absolut al lumii întregi.

Preotul sta pe așternut, încătușat, și se admira: „Mâine dimineață, când toți vor pleca la lucru, eu îi voi spune căpitanului străjerilor să mă elibereze din rândul sclavilor, să-mi scoată cătușele. Eu voi detalia programul meu, voi spăune câteva cuvinte și lumea va începe să se schimbe. Incredibil! Doar câteva cuvinte și lumea mi se va supune mie, ideei mele. Dumnezeu, într-adevăr, i-a dat omului o putere nemaivăzută în Univers – puterea gândirii. Ea produce cuvinte și schimbă cursul istoriei. Momentul este cât se poate de favorabil. Sclavii au elaborat un plan de răscoală. Acest plan este într-adevăr rațional și poate duce la victoria lor și la un prim rezultat pozitiv pentru ei. Însă, eu, doar cu câteva fraze, îi voi transforma în sclavi nu numai pe copiii și nepoții lor, dar și împăraților și ostașilor le voi impune să fie sclavi pentru mii de ani înainte”.

Dimineață, la semnul lui Cratius, căpitanul l-a descătușat și, deja în ziua următoare, el i-a chemat pe ceilalți 5 preoți și pe împărat pe terasa piramidei sale. Cratius a început discursul în fața celor prezenți:

– Ceea ce veți auzi acum să nu fie scris sau povestit! În jurul nostru nu sunt pereți, astfel încât nimeni în afară de voi nu va auzi vorbele mele. Eu am elaborat un plan prin care vom supune întreaga omenire a Pământului. Asta este imposibil de făcut chiar cu armate numeroase și războaie epuizante. Eu, însă, voi face asta doar cu ajutorul câtorva fraze. Vor trece doar 2 zile de la rostirea lor și veți observa cât de radical va începe să se schimbe lumea. Priviți: jos sunt rânduri enorme de sclavi care cară câte o piatră. Ei sunt vegheați de o mulțime de soldați. Cu cât sunt mai mulți sclavi, cu atât este mai bine pentru stat. Noi întotdeauna am crezut în asta. Însă cu cât sunt mai mulți sclavi, cu atât trebuie să ne păzim mai bine de răscoala lor. Noi îmbunătățim paza, noi suntem nevoiți să-i hrănim bine. De altfel, ei nu vor fi capabili să facă muncă fizică grea, ei oricum lenevesc și se revoltă. Priviți cât de încet se mișcă! Iar paznicii leneși nu-i bat cu biciul și nu-i mână, chiar și pe cei tineri și voinici. Însă ei se vor mișca cu mult mai repede. Și nu vor mai avea nevoie de paznici. Și paznicii se vor transforma în sclavi. Asta se poate realiza astfel: trebuie ca astăzi, înainte de apusul soarelui, solii împăratului să dea citire ordinului Măriei Sale: „Odată cu răsăritul soarelui toți sclavii vor primi libertate! Pentru fiecare piatră adusă în oraș, fiecare om liber va primi câte o monedă. Fiecare monedă va putea fi schimbată pe hrană, îmbrăcăminte, locuință, palat în oraș sau chiar pe întreg orașul. De azi înainte voi sunteți oameni liberi”.

Când preoții au înțeles vorbele lui Cratius, unul dintre ei, cel mai în vârstă, a spus:

– Tu ești un demon, Cratius! Demonismul creat de tine va suprima multe popoare ale lumii.

– Fie ca eu să fiu demon, iar creația mea să fie numită Democrație!

La apus, sclavilor li s-a citit ordinul. Ei au rămas uimiți. Mulți nu au dormit în acea noapte contemplând la viața lor nouă și fericită.

În dimineața zilei următoare preoții și împăratul au urcat din pe piramidă. Imaginea pe care o aveau în fața lor era într-adevăr uimitoare. Mii de oameni, foști sclavi, cărau în goană aceleași pietre. Plini de sudoare, unii cărau câte două pietre. Alții, care aveau câte una, alergau grăbiți ridicând nori de colb. Unii paznici târau pietre și ei. Oameni care se credeau liberi, pentru că le fuseseră scoase cătușele, doreau să primească cât mai multe monede, pentru a-și construi viața cea fericită.

Cratius a petrecut încă câteva luni pe terasa sa, urmărind cu satisfacție ce se întâmpla în jur. Schimbările erau colosale. Unii sclavi s-au adunat în grupuri mici, au construit cărucioare, și, umplându-le până-n vârf cu pietre, le împingeau plini de sudoare și noroi.

„Ei vor inventa mult mai multe mecanisme minunate”, s-a gândit Cratius cu satisfacție. „Iată că au apărut și slujitori interni: furnizori de alimente și apă”.

Unii sclavi se hrăneu din mers, nedorind să piardă timp pentru a se duce în barăci la mese, și își împărțeau monedele obținute cu cei care le aduceau hrana.

„Ia te uită, la ei au apărut și tămăduitori, care le dau ajutor răniților din mers, și tot pentru monedele câștigate. Și-au ales și reglatori de trafic. Curând își vor alege șefi și judecători. Lasă-i să aleagă, ei doar se cred liberi! Însă important este același lucru: ei cară pietre în continuare”.

Și așa ei fug de-a lungul mileniilor, prin noroi, plini de sudoare, cărând pietre grele. Și în prezent urmașii acelor sclavi continuă fuga lipsită de sens…

20160113_2a

 

Melodia ce mi-a venit in gand la sfarsit:

 

“Suntem sclavi ce au nevoie de bani sa-si cumpere iluzia de libertate,
Captivi in capitalism in aceeasi societate de consum cu productii concentrate.
Ce conduc de la oligopol la monopol, la dominatie si control.
Alta ideologie, alt spectacol, acelasi scop, un simplu ocol,.”

TREZITIVA CAT MAI AVEM BISERICI CARE APARTIN LUI HRISTOS – SUNT VREMURILE DIN URMA — August 2, 2016

TREZITIVA CAT MAI AVEM BISERICI CARE APARTIN LUI HRISTOS – SUNT VREMURILE DIN URMA

CATEVA POZE DE LA FENOMENUL PITESTI:

crucea-reeducarii-cop-1.jpg

Setea:

În viata mea zbuciumată, am răbdat de multe ori de sete în timpul războiului, prin stepele fără hotar ale Rusiei. Până la urmă însă, am găsit si acolo un izvor. Uneori beam din băltoace, strecurând apa prin batistă.

Toate acestea le-am înteles, pentru că erau inerente vietii în timp de război. Dar să-ti torturezi semenul, silindu-l să bea apă sărată, apoi să-l chinui prin însetare, acest lucru nu l-am mai înteles.

Dacă alte torturi fizice le mai puteai suporta, chiar si foamea, setea devenea însă o obsesie. Ce minte diabolică a mai inventat această metodă si ce scop s-a urmărit cu ea? Înainte însă de a i se aplica, tânărul era bătut până la epuizare si slăbit de toate puterile, pentru a nu mai putea să reziste.Tortura era aplicată fiecăruia după un anumit ritual, căruia nimeni nu i se putea împotrivi, căci cel destinat supliciului era legat de mâini si de picioare si i se punea un călus la gură, ca să n-o mai poată închide. Apoi i se turna pe gât până la un kilogram de zeamă de varză sau de castraveti, cu o mare doză de sare.

Pentru a neutraliza orice reactie, un membru din comitet se aseza pe picioarele torturatului, un altul îl tinea de cap, în timp ce al treilea îi turna saramura pe gât.

După o jumătate de zi, aveai o senzatie de sete îngrozitoare.

Dacă puteam suporta foamea, bătaia, durerea altor torturi, setea era ceva mai presus de durere. Nu aveam altă apă să bem decât aceea din mâncare, ce nu putea potoli setea. După trei-patru zile, toti aveam buzele uscate si sângerânde, din cauză că ni le lingeam până se usca pielea pe ele. Până si limba era uscată din lipsă de salivă. În fata ochilor ne defilau râuri, izvoare si cascade cu apă dulce care ni se revărsau în gură. Poet de as fi fost nu as fi putut găsi cuvintele care să-mi exprime fericirea ce mă cuprinsese în vis la vederea atâtor râuri si izvoare.

Ne-am deshidratat atât de mult, încât fetele noastre aduceau a măsti mortuare. Doamne! Cât de cumplită si epuizantă ne era setea!

Se apropia Crăciunul, iar noi eram torturati de sete de mai bine de două săptămâni. Multi dintre noi beam saramura fără a fi fortati, deoarece în timpul operatiei fortate riscam să ni se scurgă zeama în plămâni. Oricum, toti ne beam portia rezervată, de parcă am fi băut apă dulce.

Eram capabili atunci de orice si atât de înspăimântători, încât te întrebai dacă aveai în fată fiinte umane sau alte arătări. Nu mai aveam salivă în gură, iar mucoasa bucală si limba erau uscate si crăpate, că îti venea să urli.

Faringele, si el uscat, te ardea ca focul, dându-ti încontinuu o senzatie de vomă chinuitoare. Starea sufletească era în pragul nebuniei. Uneori asteptam cu deosebită nerăbdare să ne aducă zeama ca să ne mai potolească setea. Şi atunci, pentru a ne mări supliciul, au redus cantitatea de zeamă, mărind-o însă pe aceea de sare, în asa fel încât lichidul era un fel de pap.

Groaza că nu puteam sti cât avea să dureze această tortură pusese stăpânire pe noi. Ni se părea că nu avea nici început, nici sfârsit. Multi dintre noi ajunsesem la convingerea că ne vor ucide prin însetare, tortură mult mai groaznică decât foamea. Celelalte metode de tortură îti provocau dureri si suferinte de nesuportat, dar tortura prin însetare era atât de chinuitoare că preferam de o mie de ori să fim bătuti, numai să ni se dea apă să bem.

Cei din comitet, ca să-si bată joc de noi, puneau apă într-o gamelă si ne-o treceau pe sub nas.

Îmi amintesc de Fag Negrescu, care nu era legionar, si era cel mai tânăr dintre noi. Pe fata lui se citea nebunia de care eram cu totii cuprinsi. Când unul din comitet a trecut cu gamela de apă pe la gura lui, acesta a sărit din pozitia sezând si, smulgând-o din mâna celui din comitet, a fugit cu ea pe prici. Până să-l prindă, băuse toată apa din gamelă. S-a ales cu o bătaie atât de cruntă că nu mai putea sta în nici o pozitie. Şi nici setea nu si-a potolit-o, sărmanul, pentru că i s-a turnat imediat pe gât atâta saramură câtă apă băuse. Cumplită lectie,ca nimeni să nu mai îndrăznească să repete gestul lui Fag.

As propune cititorului pentru a-si satisface o curiozitate, să se încuie într-o cameră timp de trei zile după ce a băut un kilogram de saramură, dar fără nici un pic de apă la dispozitie. Şi poate atunci va putea întelege la ce au fost supusi niste tineri, timp de o lună. Să ajungă să trăiască aievea senzatia că nici toate râurile lumii nu pot să-i potolească setea.

În această stare apropiată de nebunie, am regretat din toată inima că nu fusesem ucis cu un an în urmă, în cimitirul de la Galata. As fi scăpat pentru totdeauna de acest chin. Dar cât de legati suntem de viata pământească!

În ultima săptămână, cei mai tineri dintre noi nu au mai putut suporta această tortură, nemaiputând sta nici în pozitia fixă. Îti era mai mare mila de ei, să-i vezi în ce stare ajunseseră. La o inspectie,Ţurcanu, dându-si poate seama de starea în care eram, s-a uitat la fiecare cu privirea lui care te îngrozea si, adresându-se întregii camere, a spus: „Ei bine, măi banditilor, asa o să vă omor si o să vă tin numai în chinuri. Clasa muncitoare nu are milă: mila este o stare patologică a banditilor crestini”. Desigur că nimeni nu i-a răspuns.

La plecare, i-a soptit ceva la ureche lui Măgirescu, Zaharia fiind absent. Nu am stiut ce i-a spus, dar în zilele următoare nu ni s-a mai dat saramură si mâncarea a revenit la „normal”, adică la starea de apă chioară care nu ne putea potoli nici foamea, nici setea. În ajun de Crăciun, această tortură a încetat.

Zaharia făcu unele schimbări pe priciuri, aducând lângă mine pe Tudose în locul lui Gheorghiu, iar în dreapta mea a rămas totIonică Pintilie. Când vedeam fetele desfigurate ale celor doi camarazi, cu ochii sticlosi ca de nebun, mă treceau fiorii. Celor mai tineri dintre noi au început să le dea putină apă, cu câteva zile înainte de încetarea satanicei experiente. Aceasta ca urmare a iesirii lui Eneea, un camarad de la Cluj, care, pierzându-si cumpătul, a sărit de pe prici si a început să strige cât îl tinea gura că a înnebunit. După demascări Eneea a recunoscut că nu a făcut-o intentionat, ci pentru că îsi pierduse controlul.

În ultima zi a însetării, Măgirescu si Păvăloaia, în lipsa lui Zaharia, ne-au dat la fiecare câtiva stropi de apă, să ne mai potolim gura uscată si crăpată. Dar setea a mai durat încă vreo săptămână, până ce organismul s-a desărat.

Odată, Măgirescu, rămas singur în cameră, a venit la mine, m-a luat si m-a dus latineta de apă, îndemnându-mă să beau. Asa am băut trei gamele pline si, dacă m-ar fi lăsat, cred că as fi băut tineta întreagă.

Eram cu totii convinsi că după această încercare ne vor aplica alta, mai degradantă. Şi într-adevăr, în ajunul Crăciunului ne-au administrat fiecăruia o bătaie proportională cu anii de condamnare.

Mărturisesc cinstit însă că am suportat-o mult mai usor decât setea prin care trecusem.

(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)

 Foamea:

O alta încercare ce a macinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame redata cu autenticitate în poeziile lui Radu Gyr si cele ale lui Nichifor Crainic; foamea cronica, insuportabila, care a umilit, a degradat si a pus în situatii de compatimit pe multi dintre detinutii incapabili sa suporte ceva ce depasea limitele rabdarii.

Cum era posibil ca, timp de 16 ani, sa te roada acest vierme neadormit, sa nu te saturi niciodata si nici macar sa-ti potolesti, cât de cât, foamea? Câta vointa, câta rabdare, câta înfrânare, le-a trebuit acestor detinuti, ca sa supravietuiasca? Doamne! N-a fost o luna-doua, un an-doi, ci 16 ani!

Ca fost student la medicina, cunoscând fiziologia si biochimia normala a omului, m-am întrebat întotdeauna care este limita de rezistenta a omului la foame. Si marturisesc ca n-am gasit raspunsul.

As pune întrebarea si specialistilor: este oare posibil ca timp de 16 ani, în interval de 24 de ore, masa sa nu varieze decât între 600 si 900 de calorii (în ultimii doi ani ajunsese în jur de 1000 de calorii), iar în conditiile de pedeapsa, în jur de câteva sute? Cât priveste valoarea nutritiva – hrana fiind alcatuita numai din deseuri, ce nu se vindeau la aprozarele socialiste – comunistii au gasit de cuviinta ca ea sa fie cum a fost…

Mâncarea era constituita din arpacas, orz decorticat, rar fasole, varza, dovleci, gulii, cartofi, care nu se vindeau, si napi porcesti. Iar carnea – resturi nevandabile: copite, bojoci, buze, pielite si capete de animale care, în tarile capitaliste nu s-ar fi dat nici macar câinilor. Si toate acestea erau în buna parte alterate.

Îmi aduc aminte de un fapt pe care nu-l voi uita toata viata mea. Eram în curtea închisorii la Gherla, nu departe de bucatarie, când am vazut cum detinutii de drept comun scoteau din beciul sectiei a II-a capete de bovine intrate în putrefactie. Cu un bat lung introdus prin teste, ca sa fie tinute la distanta, – atât era de insuportabil mirosul – carausii fugeau cât îi tineau picioarele pâna la bucatarie. Aici le azvârleau într-un butoi cu apa, unde erau spalate si puse în cazane, pentru hrana detinutilor politici. Cei de drept comun aveau un alt meniu.

Din cauza acestor deseuri multi detinuti s-au îmbolnavit de ficat, de rinichi si de stomac, în special cei în vârsta si cei care în libertate avusesera un regim alimentar mai deosebit. Ce elemente nutritive puteau contine aceste alimente? Si totusi detinutii politici au trait cu asa ceva.

(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)

 

 Tortura Constiintei Morale:

Prima dată când am fost întrebati dacă mai suntem sau nu legionari, numai cinci dintre noi spusesem că nu mai eram.

A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu mâinile în sus si bătăile administrate celor ce nu suportau această tortură, continuându-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din Săptămâna Patimilor si „pelerinajul” în genunchi prin cameră, timp de opt zile, urmate de lepădarea tuturor de Legiune.

Atunci Ţurcanu a afirmat în fata tuturor că nu mai existăl egionari.

 

Eram în a saptea zi de torturi de nedescris. Memoria ne fusese golită de „tot ce stiam si nu stiam” referitor la activitatea noastră si a celor din „libertate”.

Pentru a mai scăpa de această tortură insuportabilă multi dintre noi, si mai ales dintre cei tineri, au declarat vrute si nevrute, stiute si nestiute, pentru că suferinta depăsise limita de rezistentă.

Vorba românească: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate răbda”, se adeverise într-un mod dramatic. Fotografia acestor figuri care exprimau deznădejdea ajunsă la culme, si chinul ajuns la nebunie, ar fi fost cea mai cutremurătoare dovadă a bestialei dezlăntuiri satanice. Psihologii, parapsihologii, psihiatrii si alti specialisti ar fi avut un bogat material de studiu. Imaginile ar fi grăit din plin ce înseamnă teroarea comunistă si de ce nu s-a petrecut până în prezent, nici un fel de răscoală în imperiul comunist împotriva satanicei stăpâniri.

Dacă declaratiile, scrise si nescrise, ne-au pustiit memoria, dacă lepădarea de Legiune ne-a compromis ca legionari, totusi cea mai odioasă tortură, care a actionat în intimitatea noastră, a fost prostituarea constiintei morale.

Constiinta este cea mai intimă parte a omului. Datorită acestei intimităti, inabordabile de către un alt subiect, Mântuitorul a instituit Sfânta Taină a Spovedaniei, prin puterea dată Sfintilor Apostoli si transmisă de acestia tuturor preotilor, până la sfârsitul lumii, prin cuvintele:

«Ce veti dezlega pe pământ, dezlegat va fi si în ceruri si ce veti lega pe pământ, va fi legat si în ceruri».

Acest mandat, încredintat omului prin preoti, este mandatul prin care Dumnezeu i-a îngăduit insului să ia parte la marea operă de mântuire a sa.

Cel ce se spovedeste îsi goleste constiinta, în fata duhovnicului său, de tot ce este inuman în el, de toate ispitele si momelile diavolesti si de tot răul făcut semenului.

Din toate torturile pe care le-am văzut si pe care, de acum, cititorul a fost în măsură să le cunoască, tortura morală a întrecut orice imaginatie. De aceea, nimeni nu are dreptul în lumea aceasta să siluiască sub nici un motiv intimitatea constiintei aproapelui său, pentru că libertatea de constiintă a fost dată omului de Dumnezeu.

Fiecare dintre noi a fost torturat ca să-si dea seama că nu are nici o posibilitate de a se sustrage acestei „prostituări” morale.

De aceea, unii au inventat sau exagerat fapte pe care nu le-ar putea crede nici cea mai bolnavă minte, numai ca să fie crezuti si să scape de torturi. Erai întrebat dacă în afară de furt, minciună, înselătorie – pe care trebuia să le mărturisesti public – ai mai comis si perversiuni sexuale, prostituarea constiintei privind mai ales perversiunile si relatiile sexuale. Or, tineretul legionar din cadrul Frătiilor de Cruce sau din centrele studentesti fusese educat tocmai spre a fi ferit de perversiuni, atât pe plan moral cât si pe cel sexual.

În fata comitetului de tortură, ti se punea întrebarea dacă ai făcut vreo perversiune sexuală. Dacă răspundeai negativ, erai torturat pentru că nu ai făcut-o; iar dacă afirmai contrariul, erai de asemenea torturat, pentru că ai făcut-o; oricum, erai torturat.

De aceea, ajungeai în situatia lui Andrisan, cu barbă sau fără barbă. În acea nebunie a disperării, în urma cumplitelor torturi continue, multi au ajuns la concluzia că„spun tot si fac orice”.

În acest stadiu, când puterea de judecată, pudoarea si bunul simt fuseseră de mult abolite, când cel torturat se zvârcolea în mocirlă, stiind că mâine putea înnebuni pe prici ca Pintilie, Nedelcu si Ionescu, ce i se mai putea pretinde acelui tânăr?

Unii dintre noi au început, să povestească, fără nici o reticentă, fel de fel de fapte, pe care nu le întâlnesti nici în patologie. Sărmanii, nu mai aveau discernământ si nici vointă; erau de-a binelea nebuni.

De aceea, au declarat că au săvârsit toate perversiunile sexuale, că sau împreunat si cu animale domestice, cu mamele, surorile, rudele si cunostintele apropiate.

Parcă Sodoma si Gomora se mutaseră în închisoarea Pitesti.

În momentul când se făceau asemenea afirmatii, te întrebai, fără a avea un răspuns, dacă tu esti nebun de legat si nu întelegi ce declară camaradul tău sau dacă el era nebun si nu puteai tu întelege de ce omul o luase razna.

Această prostituare a durat în jur de 15 zile. La cei de la muncă silnică si la camera 3 subsol, aceste declaratii au fost mai decente.

În declaratiile de la Gherla ale celor mai tineri s-au spus lucruri atât de scabroase, încât ti-e rusine si să-ti mai amintesti de ele, nicidecum să le pronunti sau să le scrii.

 

1

Se introduseseră noi genuri de torturi din ce în ce mai diabolice.

Printre altele, trebuia să facem genoflexiuni cu mâinile ridicate. La început cu zecile, apoi cu sutele şi chiar cu miile.

Când cădeam la pământ, săreau torţionarii cu bocancii pe tine. Era ceva de apocalips…

 

Îmi amintesc şi acum de Paul Limberia care ajunsese până la 1200 de genoflexiuni (dacă nu mă înşeală memoria).

Nu ştiu ce legi fizice ar putea explica aceasta. Sărmanul Paul s-a îmbolnăvit. A fost scos din cameră şi nu peste mult a murit.

Paul Limberia avea domiciliul tocmai în oraşul Piteşti.

Vestea morţii lui s-a auzit în oraşul Piteşti. Diagnosticul de pneumonie nu i-a satisfăcut pe părinţii lui. Nu ştiu prin ce intervenţii au reusit să obţină deshumarea.

La autopsie s-a constatat că o bună parte din coaste erau rupte. Probabil un gardian mai inimos i-o fi şoptit ceva familiei.

Era iarnă de-a binelea. Frig… Noi cei de la izolare trebuia să dormim pe nişte paturi metalice rupte, fără saltele.

Geamul de la capătul camerei care dădea spre rândul nostru era tot timpul deschis. Noaptea era un chin. Nu se putea dormi, atât din cauza fiarelor patului, cât şi a frigului. Eram obligaţi să stăm nemişcaţi cu faţa în sus, cu mâinile întinse de-a lungul corpului. Orice mişcare era sancţionată pe loc de plantoanele care făceau cu schimbul pentru a ne trezi.

Încercam cel puţin un deget să-l pot ascunde sub clinul hainei pentru un pic de căldură. Tremuram din toată fiinţa de frig, aşteptând dimineaţa care ştiam că începe cu torturile ei, dar cel putin mă mai încălzeam.

O situaţie puţin nostimă:

Chiar la capătul şirului celor izolaţi, chiar sub geam, dormea Rogobete -un student din Oltenia- puţin mai vârstnic decât noi. Îl invidiam. La puţin timp după culcare Rogobete adormea şi sforăia de se cutremura puşcăria.

Nu-mi imaginam cum este posibil… , când eu nu reuşeam să aţipesc nici o clipă măcar.

În tortură aşteptam noaptea ca să scăpăm de chinurile zilei şi toată noaptea aşteptam ziua ca să scăpăm de frig.

12329

Umilinta:

Imediat după oprirea acestui “ritual”, s-a trecut la altul.

Am fost dezbrăcaţi în pielea goală şi puşi pe mozaic în şezut. Trebuia să ţinem picioarele întinse spre înainte. Mâinile de asemeni întinse ca să atingem vârful degetelor de la picioare. Ochii ţintă la becul aprins.

N-am putut executa această tortură, căci eram epuizaţi de atâta tortură şi atâta chin şi atâtea lovituri ce le-am primit.

Văzând că aceasta nu le reuşeşte, în lovituri de ciomag ne-au ridicat în picioare.

După ce ne-au dezlegat la ochi şi ne-au pus să căscăm gura, toti cei două sute au fost puşi să treacă prin faţa noastră şi să ne scuipe în gură.

Nu exista să nu deschizi gura. Veneau cu pene de lemn cu care ţi-o deschidea forţat. Îti rupeau gura, buzele, fălcile ţi le zdrobeau. Îti rupeau dinţii din gură fără cruţare sau menajament.

Aşa au trecut cei peste două sute de inşi prin faţa noastră şi ne-au scuipat în gură -şi încă de mai multe ori- .

Toti cei vreo 200 de inşi au fost puşi să ne pălmuiască.

O, Doamne ce a însemnat în noaptea aceea să primeşti sute de palme, unele date cu ură îneverşunată.

Nu toţi au făcut la fel:

Mi-aduc aminte de un elev de la Buzău al cărui tată era aviator. Când i-a venit rândul să mă lovească, m-a lovit uşor de tot. Ca un fel de mângâiere. Mi s-a părut această lovitură îngerească ca un balsam vindecător.

Bucuria ce am simţit-o atunci a fost mai mare decât mângâierile mamei mele când mă ţinea la sânul ei cel cald şi bun. Faptul acesta mi-a dat tărie.

L-a observat Țurcanu pe tânăr şi a strigat la dânsul:

-Dă tare! Loveşte pe bandit!

-Nu mi-a făcut nimic omul acesta. De ce să-l lovesc ?

-Şi tu eşti bandit. Lasă că-ţi fac şi ţie la fel!

După ce şi acest “ritual” al scuipării s-a terminat, nu-mi mai simţeam nici faţa şi nici capul. Toate organele mi se păreau străine. Mi se păreau ca nişte obiecte ce stau agăţate pe un trup stingher care nu era al meu.

Îmi venea să zic că nu mai simt tortura. Aveam impresia că trupul e un obiect mort, fără suflare. El nu mai are nici o celulă vie într-însul.

(Mărturia lui Aurel Obreja – Mărturii din iadul temnițelor comuniste)

2b_300_0_16777215_0___images_fotografii_torturiexperimentpitesti_torturi-experimentul-pitesti-chinurile-diminetiib_300_0_16777215_0___images_fotografii_torturiexperimentpitesti_torturi-experimentul-pitesti-umilirea

Mocirla:

Pe noi, cei cinci, ne ţineau într-un colţ al camerei lângă uşă. Această porţiune a camerei a fost botezată de Țurcanu “Mocirla”.

Eram socotiti porci, deoarece nu eram “sinceri” şi “corecţi”. Am fost obligaţi să vorbim ca porcii cu “grohogroho”.

Noi, cei din “mocirlă” , eram obligaţi să primim mâncarea stând într-un singur picior şi cu o mână ridicată în sus. Ciorba fierbinte o primeam în gamelă pe palma goală şi plină de răni provenite din opărituri.

Mâncarea era adusă de ajutoarele lui Țurcanu. Toţi erau reeducaţi din prima linie: Stoian, Livinschi şi alţii asemenea lor, dintre cei mai ticăloşi cu putinţă.

Nu s-au multumit cu atâta. Țurcanu a mai inventat încă un chin : gamela cu mâncare ne-o puneau înainte. Noi, cu mâinile la spate şi în genunchi, trebuia să ne aplecăm ca porcul şi să o mâncăm.

După ce mă aplecam puţin, îmi pierdeam echilibrul.Trunchiul era mai greu şi astfel cădeam cu faţa în gamela cu ciorbă fierbinte.Trebuia să calculez în aşa fel încât atunci când cad să lovesc simultan fruntea şi bărbia de marginile gamelei fierbinţi.

Obligatoriu se mânca întreg conţinutul gamelei, iar ce se vărsa pe jos se curăţa cu limba.

A durat acest “şoc” mai mult de două săptămâni. Zi şi noapte fără pic de odihnă şi nici o secundă de somn.

Totuşi am supravieţuit. După ce au considerat că forţa fizică şi morală a fost suficient de distrusă, au început să ne pună întrebările ce erau tocmai scopul securităţii, care lucra în ascuns, din umbră.

(Mărturia lui Aurel Obreja – Mărturii din iadul temnițelor comuniste)

Silirea morala absoluta:

Asa cum n-am uitat Crăciunul lui 1948 de la Suceava, tot asa nu-l voi uita niciodată pe cel din 1950 petrecut în camera 3 subsol.

Eram atât de deshidratati si de slăbiti în urma însetării, că păream mai degrabă niste umbre, decât oameni.

Dacă până atunci torturile administrate prin bătăi si însetare nu atinseseră încă degradarea absolută, ceea ce voi mărturisi încontinuare avea să intre în domeniul patologiei, iar satanizarea să atingă paroxismul.

Nu mi-am putut închipui vreodată că omul, fiintă ratională, ar putea să-si înjosească semenul în asa grad. Ce minte de demon a putut să născocească atâta cruzime? Chiar în ziua de Crăciun, când fiecare dintre noi, în intimitatea sa, îsi mai amintea cum sărbătorea Crăciunul împreună cu cei dragi, am fost pusi în fata unor fapte care ne-au uluit.

În acea dimineată, îndată ce a sunat desteptarea, la ora sase, Zaharia, care în ultima săptămână lipsise din cameră, a dat ordin ca de acum încolo în fiecare dimineată să luăm pozitia fixă pe prici, iar cei care aveau nevoie să iasă la urină si scaun, nu o vor mai face la tinetă, ci în propria lor gamelă pentru mâncare. Am rămas îngroziti de ceea ce auzeam. Asa ceva nu mai auzisem si nici nu mai văzusem vreodată.

În dimineata aceea, multi dintre noi n-au avut nevoie de scaun deoarece, din cauza hranei insuficiente, se iesea afară numai la două trei zile. De aceea, numai cam a treia parte dintre noi si-au făcut nevoile în gamelă. În cameră era un miros dezgustător, dar îl suportam, căci ne obisnuisem cu el de atâta timp. După ce unii si-au făcut necesitătile în gamelele lor, Zaharia le-a ordonat să se aseze pe marginea priciului, să-si ia lingura si să-si mănânce fecalele.

Doamne! Ce scabrozitate, ce înjosire, ce degradare! Multi au refuzat să-si mănânce fecalele, iar altii au avut reflexe de vomă de aveai impresia că-si vărsau matele din ei. Era un spectacol pe care nici o imaginatie, chiar bolnavă, nu si l-ar fi putut închipui.

În fata acestei stări de nedescris multi îsi doreau moartea. Şi totusi, au fost unii dintre noi care si-au mâncat fecalele: din pudoare însă nu le voi da numele. Din cauza refuzului altora, a început o bătaie cum numai în camera 2 parter trăisem; se lovea peste cap, peste fată, pe unde se apuca, cu toate instrumentele de tortură. Multi dintre noi am scăpat gamelele pe jos, murdărind în acelasi timp si priciul cu fecalele care degajau un miros gretos. Cei care vărsaseră fecalele pe ei au fost dusi la W.C. să-si spele hainele pătate iar fecalele căzute pe jos au fost strânse cu pumnii si aruncate în tinetă.

Cei care au fost sortiti să-si mănânce fecalele, după bătăile pe care le-au îndurat erau atât de schiloditi, că stăteau ca niste statui nemiscate pe priciuri. Au fost crunt bătuti si cei care au avut curajul să-l înfrunte pe Zaharia si să-i spună că nici cei mai odiosi monstri n-ar fi fost în stare să-si degradeze semenul într-un chip atât de bestial.

Pentru Pintilie a fost începutul asasinării, în timp ce pentru Nedelcu, al nebuniei. Vlad Drăgoescu, nelegionar, fire sensibilă, avea în continuare un reflex de vomă, de-ti lăsa impresia că-si dădea sufletul.

Mă gândeam cu groază cum voi reactiona eu când îmi va veni si mie rândul.

Asa că, dragi camarazi si cititori, vedeti cum am petrecut noi prima zi de Crăciun a anului 1950. Iertati-i însă si voi, cum i-am iertat si noi, pe toti cei care ne-au supus la astfel de degradări.

Peste resturile de fecale rămase în gamelele noastre s-a turnat apoi zeama de toate zilele, obligându-ne să mâncăm această scârbosenie. Cu toate că Pintilie si Nedelcu au refuzat să mănânce, le-au pus călus la gură si li s-a introdus acest amestec pe gât cu lingurita.

După masă, în aceeasi zi de Crăciun, Zaharia s-a dus la camera 4 spital de unde s-a întors cu niste hârtii pe care le-a aruncat pe priciul lui Măgirescu si Păvăloaia, să le citească, iar el a început să se plimbe prin cameră cu mâinile la spate, fredonând repertoriul său.

După vreo jumătate de oră de muzică s-a oprit si i-a cerut lui Măgirescu să-i spună pe cei ce stiau să cânte colinde de Crăciun si care se pregătiseră în acest sens înainte de începerea demascărilor.

Cum acesta îi cunostea pe toti cei ce pregătiseră colindele ca să sărbătorească Crăciunul în închisoare, i-a adunat pe priciul lung într-un colt si le-a distribuit la fiecare hârtiile aduse. Pe ele erau scrise, pe melodiile colindelor, cele mai scabroase cuvinte la adresa Fiului lui Dumnezeu si la adresa Sfintei Fecioare Maria.

Pentru că sunt crestin si toată fiinta mea se cutremura când pronuntam numele lui Dumnezeu, nu puteam sti dacă voi putea să spun acele cuvinte de hulă, de insultă, aduse Majestătii si Sfinteniei lui Dumnezeu si a Maicii Domnului de către slugile satanei, în aceazi sfântă a anului 1950, în camera 3 subsol. Acelasi lucru necurat s-a petrecut în toate camerele de la subsol si parter.

Nici cele mai depravate femei din lume, nici un om, oricât de depravat ar fi fost el, nu si-ar fi îngăduit să rostească atari cuvinte de hulă la adresa Sfinteniei lui Dumnezeu.

Neavând ureche muzicală, eu n-am fost obligat să fac parte din corul satanic. Au mai refuzat să cânte aceste monstruozităti: Pintilie, Nedelcu, Zelică Berza, Reus Gheorghe, Dinescu si Gelu Gheorghiu.

Pentru asta, au fost supusi la groaznice bătăi, iar cântecele au fost intonate în toate cele trei zile ale Crăciunului.

A doua zi, ne-au obligat iar să ne facem nevoile în gamelele în care mâncam si, din acea zi blestemată, si până după Pastile lui 1951, nimeni dintre noi n-a mai avut voie să-si spele gamelele si lingurile.

De asemenea, nu mai aveam voie să bem apă din ceasca de pe capacul tinetei, ci trebuia să turnăm apa din cească în gamela noastră, înainte de a o bea. Multi dintre noi, ca să mai lungească timpul până când aveau să fie obligati să-si mănânce fecalele rămase în gamelă, se abtineau să aibă scaun, fapt ce a dus repede la constipatie, care a antrenat alte complicatii si mai grave.Tot a doua zi de Crăciun, mi-a venit si mie rândul la această degradantă încercare, neîntâlnită nici măcar pentru animale. Mi-e greusă descriu aceste nelegiuiri si nu numai pentru noi, cei ce le-am suportat, ci si pentru cititori, care vor avea aceeasi reactie de repulsie, scârbă si greată. Ca si în prima zi, unii dintre noi am avut o puternică reactie de vomă numai văzând în gamelele din care trebuia să mâncăm aceste dejectii. Unii au încercat să închidă ochii, tinându-se cu mânade nas, iar altii n-au putut lua nici măcar o lingură. Cei care s-au opus categoric au fost: Petrică Tudose, Eneea, Virgil Mitan, Ion Grigoras, Hutuleac Ion si altii.

Printre cei vizati de Zaharia, care asista la acest spectacol grotesc, eram si eu. Oricât am fost silit si bătut si oricât as fi încercat, reflexul de vomă a fost mai puternic si m-a împiedicat să înghit propriile mele fecale. În această atmosferă de miros de vomă, eram convins că fiecare în sinea lui trăia o revoltă vecină cu nebunia.

Şi atunci, bătăile continuând cu mai multă bestialitate, până a treia zi de Crăciun, n-a scăpat unul fără să treacă prin această siluire.Toată operatia s-a făcut fără ca gardianul să fie la curent, pentru că nu el ne distribuia masa ca să ne vadă gamelele infecte, ci unul din comitet.

În zilele următoare, s-a procedat în acelasi fel si cu urina, cu rezultate mai eficace.

Culmea degradării a fost atunci când o parte din noi au fost fortati să mănânce fecalele altuia (eu, nu stiu de ce, nu am fost obligat să o fac). S-a ajuns atât de departe în această nemaipomenită degradare, încât unii dintre noi au preferat să mănânce propriile fecale, pentru a nu fi obligati să le mănânce pe ale altuia. Această siluire paranoică a durat vreo trei săptămâni, iar pentru altii câteva luni, timp în care am fost atât de crunt bătuti pentru că refuzam să ne supunem, încât aceste săptămâni au fost pentru noi începutul unui delir colectiv.

Anul Nou 1951, după mărturisirile de mai sus, refuz să mi-l mai amintesc. În aceste săptămâni de oroare, Pintilie si Nedelcu au fost atât de sălbatic torturati, că primul a murit, iar celălalt a înnebunit.

foto-cop-4icoana-aiud-bis2petcu1

https://saccsiv.wordpress.com/2015/07/27/cititi-cum-ii-torturau-mucenicul-costantin-oprisan-cel-mai-schingiuit-tanar-de-la-pitesti/

 

Apocalipsa este de fapt un fel de a spune, asa, mai pentru incepatori. De fapt vorbim despre Sfarsitul Vremurilor descrise in Apocalipsa.

   Cititi va rog incet si cu rabdare fraza cu fraza textul de mai jos apoi priviti in jur si comparati …

Profetia Sfântului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfârsitul lumii
     Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut.
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu -se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.

https://cetateanortodox.wordpress.com/2016/07/20/actrita-ioana-picos-fagadaru-il-contrazice-pe-ateul-remus-cernea/

Gay_flag.svg

Ce se promoveaza cu tarie la tv? Desfiintarea termenul de familie.

Vor casatorii intre poponari.(Daca ei nu cred in Iad , de ce mai au nevoie de casatorie? Ei vor sa ajungem cu totii acolo, dracii stiu ca exista DUMNEZEU)

Sa continuoam:

Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri.

Ce este la ora actuala “cool”?

23253a507ab0046836c15b8c352c80db.jpg

0bdb3e711f6db4982d0dd9650f57e304
Enter a caption

4096x2160aion_online_game-widefire-angel-fantasy-hd-wallpaper-1920x1080-9655

Asta este doar o simpla cautare.(Raul este amestecat cu binele)

Sa continuoam:

Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscând calea din dreapta de cea din stanga.

Acum cea mai mare lovitura data credintei! Ecumenismul, ereziile,sinodul ce a avut loc in Creta.

Va rog sa ascultati cu mare atentie:

IMPOTRIVA MOSCHEIEI

SINODUL PANORTODOX CE A AVUT LOC(unirea ereticilor cu cei care au vandut ortodoxia in frunte cu Ipf Daniel)

DESPRE MASONERIE:

Mesaj Antonie Iorgovan(omorat dupa un an de la aparitia in public)

Nu l-au eliminat pe Antonie Iorgovan doar pentru ca vorbea, ci pentru ca o facea din pozitia in care era.

 

Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapâni faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazând la nimeni lumina cunostintei.
Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea, n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii ca si pestii (submarinele n.n.).
Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfânta Treime inchinat.
Atunci, vazând Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei putini care se vor mântui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele – de va fi cu putinta – , si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va omori pe inselatorul si pe cei ce- i slujesc lui.

Cuvant al Sfântului Nil pentru venirea lui Antihrist
Cand se va inmulti faradelegea se vor aduna toate pacatele si faradelegile lumii si se vor incuiba intr-o necurata fiica a desfranarii, care va fi lacas al preacurviei, mama a tuturor faradelegilor si a spurcatului Antihrist si va fi o femeie necurata si preaintinata in toata viata ei.
In aceasta femeie prea desfranata se vor aduna toate faradelegile lumii din care se va naste fiul pierzarii, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfant de la oameni, pentru pacatele lor, se vor aduna in pantecele ei toate faradelegile oamenilor
Dupa nasterea lui Antihrist va veni toata lipsa in lume. Intai, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curatia si frica lui Dumnezeu. Orasele vor fi lipsite de pastori si de povatuitori credinciosi. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici si de preoti evlaviosi, asa cum au inceput inca de pe acum a lipsi.

La urma se va arata si necuratul Antihrist, dupa cresterea varstei lui, si se va umplea de sataniceasca putere, ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui inaintea oamenilor patimasi. Dar peste oamenii cei sfinti nu va avea nici o putere sa-i amageasca cu vrajile lui, ci numai pe cei intunecati de patimi.

La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credintei si lipsa fricii de Dumnezeu. Caci atunci vor stapani in lume desfranarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rau, zavistia, uciderea de oameni, betia, avortul, stricarea familiei si celelalte greutati. Toate acestea vor cuprinde intreg pamantul si vor stapani toate orasele si satele, pentru ca nu se va gasi atunci alt om vrednic sa imparateasca lumea.

Atunci cand vor pacatui toti oamenii, vor crede ca isi lucreaza mantuirea lor. Atunci, in vremea lui Antihrist, se vor defaima Bisericile lui Dumnezeu si Sfanta Evanghelie si va fi multa lipsa in lume. Adica: semne si aratari de la Dumnezeu, foamete indoita, atat de hrana trupeasca cat si sufleteasca si de invatatura dreptei credinte. Caci se va incuia cerul, ca in vremea lui Ilie, si nu va ploua pentru faradelegile oamenilor. Apoi vor flamanzi oamenii de cuvantul lui Dumnezeu, ca nu se va gasi un om drept, cu fapte bune, ca sa-i invete cuvantul mantuirii. In vremea aceea se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancaruri si bauturi, caci cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi.

Atunci se va zamisli rautatea Satanei in inimile oamenilor si va vietui paganatatea cu pecetea lui Antihrist, caci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfanta Scriptura: „Nu va ramane Duhul Meu in oamenii acestia in veci, pentru ca sunt numai trup” (Facerea 6, 3). Atunci se vor imputina oamenii pe pamant, vor slabi si vor muri cei pecetluiti de Antihrist ca pasarile pe drumuri si vor manca oamenii trupuri de oameni morti, nemaiputand suferi lipsa si foamea. Iar intelesul pecetii lui Antihrist este acesta: „Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila” . Vai si amar de cei pecetluiti de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare in lume. Caci auzind oamenii ca in alte parti este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotriva, vor gasi mai multa lipsa si vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicand: „Cum ati venit in acest loc blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca?”. Atunci vor inceta oamenii de a se mai muta din loc in loc.

Iar din cauza fierberii marii si a focului de sub pamant, se va desfiinta pamantul, adica se va usca si nu va rasari iarba; copacii nu vor odrasli  vlastare si izvoarele apelor vor seca, iar animalele si pasarile vor muri de aburii marilor si a pucioasei.

Sfarsitul vremurilor nu va fi ANTIHRIST si nici vreun meteorit, caci va fi si PARUSIA.

PARUSÍE (‹ fr.; {s} gr. parousia „prezență”) subst. (În vechime) Manifestare vizibilă a divinității ascunse. ♦ (În creștinism) A doua venire a lui Iisus Hristos la Judecata de Apoi propovăduită în „Noul Testament”. Dacă prima venire, prin întruparea sa ca Fiul lui Dumnezeu de la Sfântul Duh și din Fecioară este smerită, cu trupul, cea de-a doua va fi întru slavă și cu putere, ca împărat și judecător care va judeca viii și morții înviați.

DESPRE ANTIHRIST:

11061981_925200324227803_2146492967112837371_n.jpg