https://saccsiv.wordpress.com/2017/04/25/razvan-codrescu-izbeste-din-nou/

 

 

Foto: http://roncea.ro/tag/adolf-marian-vasile-crivat-alias-razvan-codrescu/

Iata articolul sau ORTODOCŞI ADEVĂRAŢI?:

Există în lumea românească postcomunistă o categorie de credincioşi ortodocşi – nici foarte mulţi, dar nici prea puţini – care au pretenţia că numai ei reprezintă cu adevărat Ortodoxia şi că, în afara Ortodoxiei (lor), toată lumea e hărăzită pierzaniei, de la Răsărit pînă la Apus. Aceşti “ortodocşi adevăraţi” fac cît de multă gălăgie pot, cu un discurs întotdeauna radical şi violent, pe internet, în publicaţii şi la televiziuni de mîna doua, în conferinţe şi marşuri publice. Biserica însăşi ai impresia că nu-i mai încape…

Dar cine-s „ortodocşii adevăraţi”? Ei da, bună întrebare!

Păi… cei care au tăria să strige: „Ortodoxie sau moarte!”; cei care trăiesc cu certitudinea nezdruncinată că numai ei au Biserică, Taine, Har, Martiri, Sfinţenie şi Mîntuire, celelalte sute de milioane de pretinşi „creştini” fiind carnea de tun a răzbunării divine; cei care pot să jure că Fiara este deja în lume (de vreme ce am început să fim însemnaţi cu semnul ei: 666/codurile de bare/cipurile biometrice), netezind sub nasul nostru calea lui Antihrist; cei care n-au nici o îndoială că „Grădina Maicii Domnului” nu e Athosul, ci România, şi că poporul român e buricul pămîntului şi adevăratul înaintemergător al lui Hristos (prin Zalmoxis şi Deceneu); cei care ştiu că marele nostru poet Mihai Eminescu, cel asasinat – poate n-aveaţi habar?! – de odioasa conspiraţie universală antiromânească (şi implicit antiortodoxă), e „Sfînt de Pămînt”, iar ei umblă să strîngă semnături pentru trecerea lui oficială în calendarul bisericesc; cei care văd roşu în faţa ochilor cînd aud de „Occident/Apus”, „ecumenism”, „dialog”, „elite intelectuale”, „cultură”, „civilizaţie”, „universalitate”; cei care se simt şi în somn şi se proclamă patetic victime perpetue ale „jidănimii”, „masoneriei”, „papistăşismului”, „globalismului”, sau, mai recent, ale supremei cumpliri a „cipuirii biometrice”, dar niciodată ale panslavismului ortodox, sau ale diversiunilor securistice de acasă, sau ale propriei lor ignoranţe, duplicităţi morale, nevrednicii, inerţii sau sterilităţi; cei care divinizează „închiderea” în sine şi diabolizează orice „deschidere”, socotind-o preambul al pierzaniei. Într-un cuvînt, cei care se cred şi se declară singurii puri şi îndreptăţiţi dinaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei tradiţii impersonale care ar trebui să ţină locul virtuţilor curente şi să se sustragă oricărei dinamici creatoare.

Aşa-zisa „Ortodoxie adevărată” de astăzi e, altfel spus, încremenirea deliberată în proiectul unei tradiţii pe care o invocă întruna, dar n-o mai onorează (pentru că, pe de o parte, n-o mai poate percepe în toată complexitatea ei, iar, pe de altă parte, nu mai e în stare s-o facă efectiv lucrătoare, capabilă de îmbogăţire şi de primenire): nu mai e vorba de o conservare vie, ci de una osificată, tot mai străină de realitate, de „viul vieţii”. Cred că niciodată în istorie nu s-a mai chivernisit atît de jalnic o asemenea imensă şi nepreţuită moştenire spirituală.

Cînd îţi dă mult, Dumnezeu îţi şi cere mult. Ei bine, din multul care ni s-ar cere (daruri duhovniceşti, eroism moral, erudiţie, vrednicie creatoare, unitate internă, zel misionar etc.), „Ortodoxia adevărată” nu mai reuşeşte să realizeze decît un fel de gălăgie oţărîtă şi acefală, o habotnicie sterilă şi suspicioasă, în care Dumnezeu Însuşi devine un simplu pretext legitimant al unei „excelenţe” iluzorii (de parcă excelenţa s-ar transmite prin codul genetic şi n-ar fi rezultat al unei vrednicii mereu reînnoite), cu care ne hrănim complexele şi puţinătatea istorică. Incapabili de o Ortodoxie seniorială – vie, creatoare, generoasă, senină şi destresată –, nu facem, în ultimă analiză, decît să compromitem sistematic în ochii lumii, prin majoritatea actualilor ei „purtători de cuvînt”, o tradiţie care ea însăşi n-are nici o vină că a încăput pe mîini atît de rudimentare.

Avînd în covîrşitoare majoritate cam între 20 şi 50 de ani, „adevăraţii ortodocşi” de azi, „cîini de pază” ai unei moşteniri aproape nevalorificate, „negri în cerul gurii”, sfertodocţi şi agramaţi, culcaţi pe urechea unei „spiritualităţi” care nu se vede şi nu se poate măsura, şi care nu transpare mai deloc din elementaritatea manifestărilor lor publice, nu se pot recomanda cu nimic măreţ şi memorabil: n-au dat probe de clarvedere, n-au făcut minuni cu rugăciunea, n-au scris cărţi referenţiale, n-au înălţat monumente de artă creştină, n-au coagulat organizaţii creştine viabile şi care să conteze efectiv în ordinea cetăţii, n-au cucerit lumea largă prin Ortodoxie. Nu că nu ştiu greceşte sau slavoneşte (cu rarisime excepţii), dar şi româneşte se exprimă greu, stau prost şi cu cultura generală, şi cu performanţele profesionale, şi cu bunele maniere, ba uneori şi cu cei „şapte ani de acasă”.

Specialitatea ultraortodocşilor mioritici e mai degrabă vrajba şi tărăboiul. Mai nou, ei nu sînt în frondă numai cu necreştinii sau cu creştinii de alte confesiuni, ci şi cu structurile instituţionale şi ierarhice ale propriei Biserici, a cărei unitate şi autoritate nu fac decît să o sape din interior, cu premeditare sau fără. Marii adversari suspecţi ai lor (şi, se înţelege, ai Ortodoxiei trădate dinăuntru) devin tot mai mult Patriarhul, Sinodul, teologii universitari care nu le cîntă în strună (de la generaţia lui Ică tatăl la generaâia lui Ică fiul), ca să nu mai vorbesc de intelectualii creştini care îndrăznesc să nu le agreeze troglodeala belicoasă şi panicardă (printre aceştia mă număr, mai pe la coadă, şi eu). Şi fiecare e gata, la o adică, să adopte pe cont propriu formula (ilogică şi agramată, pusă abuziv pe seama vrednicului de pomenire părinte Arsenie Papacioc): „Singur Ortodoxia”! Cît a trăit părintele Dumitru Stăniloae – unicul mare teolog pe care l-a dat Ortodoxia românească „de două ori milenară”! –, au încercat, spre a se legitima în nimicnicia lor, să se cocoaţe pe spinarea lui, apoi au forţat spinarea tuturor marilor duhovnici din garda veche, dar în curînd nu vor mai putea să se suie decît unii în spinarea altora, cu efecte groase de Stani şi Brani „trăitori” (căci cine ar putea să le conteste lor… „trăirile”?!). Ortodoxia aceasta pretins „trăitoare”, mai presus de orice probe concrete, nu mai e nici cea a marilor sihaştri ascetici, nici cea a vizionarilor Duhului care minunau mulţimile, nici cea a sfinţeniei tobă de carte şi cu gură de aur, ci una care, săracă de orice fapte şi înfăptuiri ilustre, se pune „strategic” (ca să nu zic altfel) sub regimul valorilor neverificabile şi necuantificabile, al ipoteticului şi al inefabilului. „Ortodoxul adevărat”, n-o avea el puteri tămăduitoare, nici prea multă carte, nici prea mult har al vorbirii, nici prea multă virtute organizatorică, nici cine ştie ce vocaţie martirică, nici vreun talent sau vreo dexteritate aparte, dar are o trăire – mamă-mamă! Ce mai, spiritualitate pură! Te şi miri că umblă în loc să zboare!

În aceste condiţii, rămîne mare lucru să fii ortodox (cum, din fericire, mai sînt încă mulţi pe lume), dar devine foarte riscant să fii „ortodox adevărat”. Iar Ortodoxia, în tîrziul ei istoric, de nimic nu suferă mai tare decît de atîta adevăr fără întrupare şi de atîta dreptate câtă are… dar nu i se mai dă.

Răzvan CODRESCU

(Text apărut în revista Lumea credinţei

an IX, nr. 9/98, septembrie 2011, pp. 52-53)

Comentariu saccsiv:

   Nu-i de mirare ca articolul a aparut in „Lumea credintei”:

Lumea Credintei (RAZVAN BUCUROIU) ataca blogurile „AXA” (Mugur Vasiliu), „LUPTA PENTRU ORTODOXIE” si „ATITUDINI” (Manastirea Petru Voda) …

Razvan BUCUROIU (Lumea credintei) considera ca administratorii unor bloguri ortodoxe (impreuna cu cititorii lor) sunt anormali la cap

Ce spune el despre el:

http://www.blogger.com/profile/02880173745725996944

Gasiti insa din belsug alte detalii despre el pe blogul lui Victor Roncea (faceti o cautare pe google dupa “Victor Roncea Razvan Codrescu”). De asemenea au zis ca vor scrie si http://deveghepatriei.wordpress.com/

   Eu ma voi limita sa analizez foarte pe scurt articolul de mai sus.

Asadar, omul e foarte fudul, caci stie sa croseteze oleaca frazele si se crede mare traitor. Si ca atare ii considera pe cei pe care ii ataca, cel putin inculti si fara traire. Nefericitul se suie insa singur pe deal si isi inchipuie ca se uita de sus la cei de pe munte. Printre blogurile si revistele anti cip, anti masonerie, anti ecumenism, etc. pe care le ataca furibund, la loc de cinste se afla si ATITUDINI, unde nu apare nimic fara stirea parintelui Iustin Parvu. Acolo gasim interviuri cu marele duhovnic:

https://saccsiv.wordpress.com/category/iustin-parvu/

Dar si materiale scrise de Parintii Mihai Andrei Aldea sau MIHAI VALICA.

Ei bine, oare toti acestia n-au traire? Oare sunt inculti? S-a gasit pigmeul sa dea cu pietricele in giganti …

Cat priveste talentul sau literar, e slabut. Desigur, daca se compara cu marea masa a romanilor, atunci i se poate parea a fi ceva. Il rog insa sa se compare cu MUGUR VASILIU, de exemplu, care nu doar ca scrie mai bine, dar spre deosebire de RC, chiar are ceva a spune.

In rest, cum sigur va citi aceste randuri, ii semnalez ca dovedeste a avea uriase lacune si ca atare il rog sa purceada la studiu. Pentru inceput:

Sfantul IOAN GURA DE AUR despre IUDEI: popor blestemat ce SE INCHINA SATANEI, iar sinagoga lor este casa de desfrau … Poate pricep si naucii neoprotestanti ce promoveaza teoria cu kazarii

Mitropolitul Serafim de Pireu: MESIA ASTEPTAT DE RABINI ESTE ANTIHRIST

A INCEPUT CERNEREA – aparatorii masoneriei, ai ecumenismului, ai cipurilor si ai sionismului fac pe fata front comun impotriva IPS SERAFIM DE PIREU. Raspunsul Mitropolitului. DE CE MITROPOLITUL ARE DREPTATE?

Cat despre cipuri:

Mari duhovnici indeamna sa nu acceptam documentele cu cip

Oare de ce toti acestia indeamna astfel? Sa fie mai putini traitori ca Razvan Codrescu? Nu cumva este taman invers? Sa stie bine domnul intelectual RC, ca prin atacul sau loveste si in acesti stalpi ai ortodoxiei.

Despre ecumenism, iata ce este bine sa stie:

Dumitru Staniloae (1903–1993):

Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu il socotesc produsul masoneriei. Iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata. De ce sa mai stau cu ei,  care au facut femeile preoti, care nu se mai casatoresc, homosexualii in America si cu Anglia … „

Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925 – 2006):

   „ Miscarea ecumenica este o actiune pe care au initiat-o, ca sa spun asa, curentele care incearca nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o actiune pe care masoneria o incearca de multa vreme. Eu sunt impotriva masoneriei, impotriva ecumenismului, il socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Cred ca cel mai bine este sa fim foarte prudenti cu ecumenismul, care incearca nivelarea credintelor, nivelarea spirituala la nivelul cel mai de jos si distrugerea specificului ortodoxiei! „

Arsenie Papacioc ( 1914 – )

„Pai sunt impotriva ecumenismului! Asta discutam. Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism? Ce parere aveti despre secte si biserica catolica? Sunt anatematizati, asta este! Nu le garantam mantuirea, nu putem! Si Sfintii Parinti, Sinoade intregi, considera ca acestea sunt erezii! Si o erezie anatematizata nu putem sa consideram ca este o mantuire! „

Ilie Cleopa ( 1912 – 1998 ):

   „ Noi ortodocsii suntem putini, dar suntem biserica intreaga! Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastra o credem si o intelegem intreaga. Are toate dogmele drepte, toata traditia veche apostolica si soborniceasca a Sfintilor Parinti. Si are toate canoanele, are toata traditia liturgica, canonica, dogmatica si istorica. Tot ce ne trebuie avem in Biserica noastra! Este biserica care a mers pas cu pas dupa traditia evanghelica, si apostolica si soborniceasca pana in ziua de azi„

Arsenie Boca ( 1910 – 1989 )

„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni. Inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si la Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu! „

Site-ul consiliului Mondial al Bisericilor: „Ecumenismul e un mod de viata”. Despre cele 6 calugarite ortodoxe, catolice si protestante de la Institutul ecumenic din Bossey-Geneva (unde a fost si actualul Patriarh Daniel)

Despre Patriarhul Daniel:

AUDIO (si transcriptul) – Parintele ADRIAN FAGETEANU despre PATRIARHUL DANIEL: „acest diavol care e Patriarhul ecumenismului”

VIDEO: Parintele ADRIAN FAGETEANU a fost la un pas de moarte dupa ce PATRIARHUL DANIEL L-A LOVIT IN CAP cu carja de otel …

Ii sunt suficiente deocamdata. La fiecare articol va gasi si alte link-uri si usor usor poate se va trezi.

Dar oare se va trezi? Necazul cu intelectualii ca el e ca sunt extrem de mandri. Ei zic ca stiu, dar nu stiu mai nimic. Au mintea plina de balast nefolositor si au citit gramezi de carti smintitoare. Tot acest furaj de „cultura” le ocupa aproape intreaga minte si nu prea mai e loc si pentru scrierile Sfintilor Parinti si pentru sfaturile marilor duhovnici. Teoretic ar fi simplu sa se debaraseze de tot acest nenecesar, dar nu-i lasa mandria. Pentru ca daca sterg cu buretele vasta „cultura”, ce mai ramane? Iar asta ii sperie. Caci de fapt ei tocmai pe asta se bazeaza. Asta este dealul lor pe care s-au suit. Daca renunta la el, trebuie s-o ia de la capat, dar ei nu concep ca au irosit atatia ani degeaba …

Si altii au citit, multi cu mult mai mult decat Razvan Codrescu, dar dupa ce s-au trezit, au inteles marea ratacire in care se aflau. Si au inceput sa citeasca ceea ce conteaza. Diferenta dintre unii si altii este oarecum precum cea dintre drogatul care s-a lasat si cel ce de abia incepe. Primul stie multe despre stupefiante, dar isi va folosi aceasta cunoastere spre a-i invata si pe altii sa se lase. Celalalt e de abia intrat in capcana. El inca nu stie cat sunt de rele, dar explica multora ca ar fi bune.

Cam asa si cu intelectualii astia. Pana nu renunta la „drogul” care le zapaceste mintea, la „cultura” nociva oricarui ortodox, greu vor gasi calea cea dreapta.

 

Advertisements